joi, 10 noiembrie 2016

Fotograf Tangerine Dream pentru o seară

  Mai este Tangerine Dream în prezent, după moartea fondatorului Edgar Froese, continuatoarea legitimă a trupei care iniția stilul Berlin School la începutul anilor '70? Eu cred că da, și o spun cu atât mai convins după ce i-am văzut și ascultat pe scena Filarmonicii din Szczecin, în Polonia, pe 9 Iunie. Evenimentul a fost primul concert de amploare susținut în noua formulă: Thorsten Quaeschning, Ulrich Schnauss, Hoshiko Yamane. Toți trei sunt artiști cu cariere solo și proiecte independente remarcabile. Aș adăuga la acest line-up un al patrulea membru, pe Bianca Froese-Aqcuaye, cea din urmă soție a lui Edgar Froese, responsabilă - între altele - de grafica celor mai recente albume Tangerine Dream. Mulțumită ei, visul meu portocaliu s-a concretizat neașteptat de frumos în această vară. Îmi doream foarte mult să repet isprava fotografică din 2008 cu Klaus Schulze (feat. Lisa Gerrard, credit foto pe albumul audio-video „Rheingold”), de data asta cu celălalt mare nume al Școlii Berlineze de muzică electronică. După un schimb de mesaje cordiale cu Bianca, am primit acreditarea solicitată și așa am ajuns „fotograful trupei” (mențiune trecută în dreptul numelui meu pe lista de intrare în Filarmonica Szczecin). Mai bine de trei ore m-am plimbat cu aparatul foto cât mai discret printre spectatorii de la etajul sălii, ajungând uneori și în unghiuri privilegiate ale incintei, cum ar fi spatele scenei, ba chiar și după ecranul de proiecție video. Să te bucuri de muzica Tangerine Dream în timp ce faci fotografii e o provocare foarte stimulatoare.
  Abia acum, după lansarea dublu CD-ului „Live at the Philharmony Szczecin-Poland 2016”, public câteva dintre fotografiile realizate la concert. Motivul decalajului este o înțelegere făcută cu Bianca Froese-Acquaye în perspectiva utilizării acestor imagini în booklet-ul noului album live. Nu am avut nicio confirmare până nu nu am avut efectiv albumul în mâini. Am fost foarte bucuros să constat că cele mai multe fotografii din cărțulia dublu CD-ului erau realizate de mine. Această contribuție vizuală reprezintă și o oportunitate de a-mi exprima recunoștința pentru muzica legendarului grup german pe care-l ascult din copilărie, cu atât mai mult cu cât concertul a fost în onoarea lui Edgar Froese.
  Tangerine Dream a intrat în etapa Quantum Years, o perioadă de creație post-Edgar Froese începută anul acesta cu EP-ul Quantum Key, secondat de Live at the Philharmony Szczecin și care va continua, după toate probabilitățile până la sfârșitul anului, cu Quantum Gate. Te invit să vezi mai jos un album cu câteva dintre fotografiile pe care le-am realizat și trailer-ul oficial al concertului din Szczecin, Polonia 2016.

joi, 27 octombrie 2016

Interviu pentru ElectroBlog


ElectroBlog.ro m-a luat la întrebări despre ultimele mele preocupări personale și artistice. Administratorul site-ului și realizatorul interviului este Septimiu Moldovan, autorul Enciclopediei Muzicii Electronice Românești. Am preluat aici articolul, cu acordul său.

EBRo: Salutări Marius ! Îmi face o extraordinară plăcere să purtăm o discuție pentru acest blog, mersi că ai acceptat. Pentru început spune-ne, te rog, ce faci în Cipru? Am văzut că ești acolo pentru o perioadă.


MCB: Kalimera! Da, mă aflu de o perioadă scurtă în Cipru cu intenția de a mă stabili pe insulă. Deocamdată sunt în plin proces de integrare, explorez locurile, învăț greaca, socializez cu oamenii de aici. E un mediu care-mi priește, îmi place viața mediteraneeană. Am câteva proiecte în minte pe care sper să le pot realiza aici, dar e prematur să vorbesc despre ele în această fază.

EBRo: Vangelis, Tangerine Dream, Jean-Michel Jarre. Trei giganți care anul acesta au lansat materiale noi: „Rosetta” (Decca Records), „Live at the Philharmony Szczecin Poland 2016” (Eastgate Music), respectiv „Electronica 2: The heart of noise” (Columbia Records). La albumul semnat de Tangerine Dream ai avut onoarea și tu să iscălești pozele din booklet-ul materialului. Povestește-ne, te rog, ce te leagă de cei din acest grup muzical, experiența, trăirile.

MCB: Da, Tangerine Dream va publica un nou dublu CD în curând,  altul decât albumul live menționat de tine, care va fi și prima realizare discografică de studio după moartea lui Edgar Froese, fondatorul și leaderul trupei. De asemenea, Jean-Michel Jarre lansează în Noiembrie Oxygene 3 pentru a aniversa 40 de ani de la antologicul său disc de debut. Și să nu uităm că pe 11 Noiembrie Jarre cântă la Cluj.
De Tangerine Dream mă leagă multe amintiri muzicale frumoase, încă de pe vremea copilăriei, precum și debutul meu radiofonic. La prima ediție „Călătorii spre Infinit” pe care am prezentat-o la FUN Radio (noiembrie 1993) am difuzat albumul lor „Optical Race”. Nu am avut contacte personale cu grupul german până recent. Bine, am avut o intersectare însoțită de un schimb de zâmbete cu Edgar Froese în backstage la concertul TD de la Loreley în 2008. Este o imagine pe care o evoc ușor de fiecare dată când ascult muzica Tangerine Dream. Anul acesta am fost la Szczecin, în Polonia, pentru a-i revedea pe scenă, acum într-o nouă formulă. În prealabil am schimbat câteva mesaje cu Bianca Froese-Acquaye, soția lui Edgar, pentru a obține permisiunea de a face fotografii la eveniment. A contat și faptul că aveam deja fotografii publicate într-un album live semnat de Klaus Schulze. Așa am ajuns pentru o seară „fotograful trupei” (cum am fost notat pe lista organizatorilor la intrarea in incinta Filarmonicii din Szczein). La concert i-am cunoscut direct pe toți membrii actuali Tangerine Dream și am fost foarte încântat. M-am bucurat mult când am vazut că multe din fotografiile realizate de mine au fost publicate în booklet-ul dublu CD-ului ”The Quantum Years - Live at the Philharmony Szczecin”. Deși nu mă pot numi pe deplin fotograf de concert, am primit credit foto la doua albume live semnate de Klaus Schulze („Rheingold”, cu Lisa Gerrard) și Tangerine Dream („Live at the Philharmony Szczecin”). Klaus Schulze și Tangerine Dream sunt creatorii Berlin School, o tradiție consacrată a muzicii electronice care influențează și inspiră încă mulți artiști noi. Aceste contribuții foto sunt pentru mine o realizare sentimentală și profesională. Nu-mi imaginam, puștan fiind, că numele meu va apărea vreodata pe albumele a doua dintre legendele genului electronic. Totodată, aceste colaborări onorabile reprezintă și un mod de a-mi exprima recunostința pentru muzica lor, un fel de a oferi și eu ceva înapoi pentru arta cu care m-am hrănit spiritual zeci de ani.

EBRo: Ambientală, cosmică, cu slipiri și licăriri spontane precum sufletul tău, reflectă întocmai personalitatea ta puternică, bătăioasă, care renaște și se autodefinește mereu, care nu cedează și caută întotdeauna ceva nou. Aceasta este „Nebula”, primul tău exercițiu muzical, prima ta încercare în sfera producției muzicale. Dezvoltă-ne, te rog, spune-ne intențiile și planurile tale de viitor.


MCB:  Ești primul care mă întreabă asta, într-o fază atât de incipientă a devenirii mele artistice. Nebula este o piesă space la care lucrez, am postat pe Facebook un scurt clip cu două momente din ea, un preview audio. Deocamdată e mai mult o joacă serioasă, un exercițiu, cum bine spui. Într-o primă etapă e nevoie să creez un mic studio care să permită să mă exprim muzical cât mai bine. Limitările tehnice sunt destul de mari acum, deci trebuie să fac câteva investiții pentru a produce muzică așa cum simt. Am ascultat și promovat muzică electronică și new age de la o vârstă precoce. Tot de atunci am reprimat („ajutat” de unele împrejurări) impulsul de a face muzică. Cred ca am atins un fel de masă critică de informație muzicală, punct de la care nu mă mai pot mulțumi cu pasivitatea audițiilor. Uneori îmi apar în minte idei sonore, compoziții destul de elaborate pe care le percep mai degrabă ca pe ceva pre-existent. În acest sens, ca artist nu pot fi decât, cel mult, co-autor. Am ales să dau curs inspirației, dar mai sunt câțiva pași de făcut până când voi putea înregistra un prim album. Important este că am luat decizia și că deja lucrez la materializarea ei. Cât timp va lua până când voi putea atinge consistența muzicală și tehnică la care aspir, asta rămâne de văzut. Oricum, mulțumesc pentru aprecieri!

EBRo: Avem și noi giganții noștri. Este foarte regretabil însă că unul dintre ei, marele Adrian Enescu, anul acesta ne-a părăsit și a trecut în eternitate. Eu voi rămane cu veșnicul regret că nu am avut niciodată onoarea să ii strâng personal mâna, deși m-a influențat decisiv în scrierea enciclopediei, discuțiile pe email și la telefon fiind întotdeauna pline de inspirație și încurajare. Ce trăiri și amintiri iți stârnesc numele Enescu?

MCB: Dispariția lui Adrian Enescu ne-a luat pe toți prin surprindere. Avea proiecte în desfășurare și idei pentru noi înregistrări, nimic nu anunța această despărțire. L-am ascultat, urmărit și admirat în copilărie pentru muzica electronică și soundtrack-urile pe care le crea. Avea o semnătură distinctă, un mod de a compune recognoscibil, indiferent de genul pe care-l aborda. A fost un om providențial pentru anii 70-80, o prezență necesară într-o Românie care se sincroniza greu cu evoluția muzicii. Am apreciat la dânsul atât artistul, cât și disponibilitatea pe care o avea față de cei veniți dupa el: încuraja și oferea din experiența sa, în mod consecvent, tuturor celor care-l solicitau. Deși unii, mai nou, îi contestă titulatura de „părinte al muzicii electronice românești”, cu siguranță Adrian Enescu și-a asumat meritoriu o atitudine activă paternală, a fost un mentor. Chiar dacă nu a avut discipoli direcți, cu certitudine a contribuit exemplar la formarea unor muzicieni. Cea mai strânsă colaborare pe care am avut-o cu dânsul a fost la realizarea compilației „Noua Românie-Rebirth of a Nation” (2001), primul album de muzică electronică românească publicat în Vest. Eu eram co-producătorul cooptat de casa de discuri Sonic Images/ Earthtone pentru a oferi expertiză la identificarea și selecția pieselor candidate la publicare. Evident, Adrian Enescu a fost cap de listă. Odată contactul stabilit, am ajuns să ne apropiem și să petrecem multe ore discutând despre muzica electronică, de la începuturile ei până în prezent, precum și despre scena românească de gen. L-am avut invitat și în emisiunea mea radio – „Calatorii spre Infinit” – de câteva ori. Am avut momente foarte bune, dar și câteva mai conflictuale. I-am oferit ocazia să-și arate temperamentul coleric, însă am depășit clipele de impas. Respectul reciproc pe care ni-l purtam a fost decisiv în armonizarea comunicării dintre noi. Cred că și-a îndeplinit onorabil misiunea artistică și rolul in istoria muzicii românești. Cariera sa a fost o aventură sonoră irepetabilă, care ne-a inspirat pe toți cei fascinați de sunetele electronice.


EBRo: A trecut un an de la lansarea cărții „Enciclopedia muzicii electronice românești”. Esti un om cu un cuvânt greu de spus în lumea muzicii electronice autohtone, un om care privește foarte bine în ansamblu această scenă. Ce înseamnă pentru tine, personal, existența acestei cărți și ce însemnătate are ea pentru istoria muzicii electronice românești?

MCB: Enciclopedia pe care ai lansat-o este o apariție editorială care umple un gol în documentaristica muzicală românească. Pe cât este de necesară și valoroasă inițiativa, pe atât de dificilă mi se pare munca de compilare a unui volum foarte mare de informații. Desigur, cartea se bazează pe datele oferite chiar de protagoniștii pe care i-ai abordat și, din această perspectivă, oferă o panoramă suficient de diversă asupra fenomenului muzical electronic de la noi. Rezultatul arată destul de eterogen și cred că ar putea fi îmbunătățit sub mai multe aspecte, poate într-o ediție adăugită și revizuită. Esențial e că, în sfârșit, avem și o Enciclopedie a Muzicii Electronice Românești. Ești primul care a dus până la capăt ideea unei asemenea cărți ambițioase; trebuie consemnată contribuția ta și te felicit.

EBRo: Îți mulțumesc pentru timpul acordat și iți urez multă baftă!


marți, 30 august 2016

TVR: Remix, muzica electronică de la Adrian Enescu la generația techno


  În Decembrie 2002 primeam de la Doru Ionescu, realizatorul emisiunii Remix UndergROund de la TVR, invitația de a participa în Club A din București la o discuție despre muzica electronică românească. 
 Am fost încântat de inițiativă, cu atât mai mult cu cât confirmaseră prezența Adrian Enescu și frații Cristian și Florian Nanu, pionieri ai genului cu care avusesem șansa să colaborez în mai multe ocazii. Urma să o întâlnesc și pe doamna Daniela Caraman Fotea, muzicolog și autoare a cărții „În căutarea lui Vangelis” (Editura Muzicală, 2001), pe Florian Lungu (căruia îi voi fi mereu recunoscutor pentru emisiunea „Fascinația Sunetului” de la Radio România), pe Cristian Stanciu (NSK, Matze, Shukar Collective) și pe publicistul Aurel Gherghel, între alții. Nu am vizionat programul până alaltăieri, 28 August 2016, așadar la 14 ani distanță de la data primei difuzări, când emisiunea a fost reluată  de TVR 3 ca urmare a recentei dispariții dintre noi a maestrului Adrian Enescu. Această ediție Remix UndergROund a fost publicată pe site-ul TVRplus


RMXENESCUNSK from Marius-Christian Burcea on Vimeo.

vineri, 19 august 2016

Adrian Enescu (31 Martie 1948-19 August 2016)


  Azi ne-am despărțit de unul din pionierii muzicii electronice românești, devenit acum un personaj al filmelor invizibile pe care îi plăcea să le ilustreze cu sunete alese. Rareori zâmbitor, spirit coleric și uneori retras, Adrian Enescu, așa cum l-am cunoscut, a fost reper și mentor pentru multe generații de artiști români. Conversațiile pe care le-am purtat cu dânsul despre istoria muzicii electronice, admirația reverentă pe care o împărtășeam față de opera lui Vangelis, colaborarea strânsă pe care am avut-o la realizarea primei compilații românești de gen publicată în Occident ("Noua Românie, Rebirth of a Nation") și explorările ghidate prin proiectele sale artistice vor rămâne coordonatele unei întâlniri întipărite pentru totdeauna în memoria mea. Adrian Enescu și-a îndeplinit onorabil misiunea artistică, o muncă de o viață pentru care recunoștința e singurul răspuns posibil acum, la finalul unei aventuri sonore irepetabile. 

Călătorie luminoasă, maestre ! 

marți, 16 august 2016

Dacika. Interviu cu Mihai Toma

  Doi ani au trecut de la debutul internațional al lui Mihai Toma pe compilația Buddha-Bar cu piesa-titlu a albumului Flutaka. A venit și vremea celui de-al doilea capitol din povestea sa dedicată renașterii folclorului românesc pe coordonatele muzicii prezentului. Dacika este noul său disc care marchează evoluția unui stil tot mai elaborat și recognoscibil. Am înregistrat ieri un interviu lejer și plin de culoare, chiar în mijlocul naturii, în care l-am invitat pe Mihai să ne vorbească despre ultimele sale realizări și, în mod special, despre Dacika. La puține zile distanță de lansarea oficială, în acest podcast am difuzat câteva piese în primă audiție, însoțite de comentariile compozitorului și ocazional de zgomotul indiscret al insectelor care ne vizitau „studioul” improvizat pe unul dintre dealurile localității Breaza. Ca fost ascultător al emisiunii „Călătorii spre Infinit”, program radiofonic care - mă bucur mereu să o spun - a contribuit la formarea sa artistică, Mihai Toma este mereu „acasă” în emisiunea aceasta.

joi, 11 august 2016

Laboratorul muzical. Interviu cu Cătălin Truță


  DaKsha, Omu și acum The Music Lab sunt principalele proiecte în care Cătălin Truță s-a manifestat muzical. După o perioadă de câțiva ani în care contactul cu el a fost mai fragmentar, am reușit în cele din urmă să ne revedem în fața microfonului pentru un nou interviu la „Călătorii spre Infinit”. Conversația noastră este animată de reflecții asupra artei sunetelor electronice și spiritualitate, două preocupări care se pot completa într-o experiență creativă inepuizabilă.


joi, 26 mai 2016

Bucuria sunetelor


Noul meu articol „Muzica, evoluția unei obsesii” este inclus în „Bucuria Sunetelor”, volum care face parte din Trilogia Sunetelor coordonată de Radu Lupașcu. Ca și în cărțile anterioare - „Arta Sunetelor” (Editura Adenium), „Culorile Sunetelor” (Editura Rao) - contribuția mea la această colecție explorează variatele modalități prin care muzica influențează psihologia ascultătorului fiind, în același timp, o pledoarie pentru frumos și transformare a mitologiilor subiective. „Bucuria Sunetelor” va fi lansată la Clubul Țăranului pe 10 iunie, la ora 18. Imaginea de mai jos prezintă introducerea pe care mi-a făcut-o coordonatorul colecției la articolul inclus în noul volum (click pe imagine pentru lectura textului).