duminică, 24 aprilie 2016

Interviu cu Alexandru Dumitrescu (Reasonandu / Eleusyn)


  Muzica electronică psihedelică este lipsită de expunere în presa românească, prin această situație confirmând, o dată în plus, statutul de gen underground. Pe plan local avem artiști, public și câteva festivaluri care animă viața micii comunități Psy. Unul dintre protagoniștii cei mai activi în această nișă este Alexandru Dumitrescu, inițiatorul proiectelor Reasonandu și Eleusyn, precum și co-fondatorul primei case de discuri românești de psy-ambient și psy-trance. Andu a fost invitatul meu la „Călătorii spre Infinit” pentru a vorbi despre ideile și realizările sale muzicale. Conversația noastră a fost prilejuită de publicarea noului său album „Alchemy of Love”, disponibil din 14 Aprilie în format CD și digital în catalogul Melusine Records.  

sâmbătă, 27 februarie 2016

Peter Baumann, un nou album după 33 de ani


  Peter Baumann a revenit în muzica electronică după 33 de ani. Component Tangerine Dream între 1971-1977, producător (Conrad Schnitzler, Cluster, Hans-Joachim Roedelius) și autorul câtorva discuri solo (cine își mai amintește de „Romance '76"?), Baumann va lansa pe 20 Mai un nou album - Machines of Desires. „Dust to Dust”, primul single beneficiază și de videoclip. Sunt intrigat de sound-ul și imaginile propuse, aștept plin de curiozitate lansarea. 


Lista anunțată a pieselor este:
01.The Blue Dream
02.Searching in Vain
03.Valley of the Gods
04.Echoes in the Cave
05.Ordinary Wonder
06.Crossing the Abyss
07.Dancing in the Dark
08.Dust to Dust

marți, 23 februarie 2016

Shaping the Invisible

Acest nou mix mi-a fost inspirat de ideile lui Werner Heisenberg, co-fondator al mecanicii cuantice, exprimate în volumul „Physics and Philosophy”. Cartea sintetizează conceptele centrale ale revoluției cuantice, inclusiv Principiul Incertitudinii, pe care le corelează cu încercările anterioare de a înțelege natura Realității, îndeosebi cu filosofia pitagoreică și cea platonică. Asimilarea informațiilor de pe urma unei lecturi complexe este ușurată la mine de o integrare muzicală care, în situația de aici, a luat forma colajului „Shaping the Invisible”. De altfel, muzica a fost una dintre pasiunile lui Heisenberg, el fiind în tinerețe și un excelent pianist. În zilele noastre genul electronic exprimă -cred- cel mai bine relația spirituală dintre cunoașterea științifică și muzică. Ilustrez această convingere prin următorul mix în care am inclus piese de: Stefan Erbe, Klangwelt, Remy Stroomer, Wellenfeld, Der Laborant, Omu (Cătălin Truță) ș.a.

„Este o eroare fundamentală să separi părțile de întreg. Unitatea și complementaritatea formează realitatea”. (Werner Heisenberg)



vineri, 12 februarie 2016

Soundpatterns of Spacetime Continuum

Noul meu mix este pur electronic, spațial și dominat de sunetul sequencerelor analogice. Inspirată de recenta descoperire științifică a undelor gravitaționale, combinația muzicală pe care o propun aici are ca ingrediente misterul și entuziasmul unui nou început în aventura cunoașterii.


marți, 9 februarie 2016

Reconectări


Au trecut 15 ani de la publicarea „Noua Românie. Rebirth of a Nation”, prima compilație cu muzică electronică și new age românească apărută în Occident. Proiectul la care am participat în calitate de co-producător a fost inițiat de Chris Landry din partea Earthtone, divizie a companiei Sonic Images prezidată de Christopher Franke (ex-Tangerine Dream). La propunerea lui Adrian Enescu a intrat în etapa de selecție și piesa „Grație” de Șuie Paparude cu Loredana, cea mai disputată propunere în birourile casei de discuri americane. Motivul dezacordului dintre Landry și Nikolai Ugrinsky, directorul departamentului Artist & Repertoriu de la Earthone, era legat de stilul prea dinamic și contrastant cu restul compozițiilor alese, preponderent ambientale. În cele din urmă „Grație” a intrat penultima pe  album ca o ilustrare a diversității muzicii electronice produse în România. Deși mă mai intersectasem cu Șuie Paparude în studioul FUN Radio în timpul emisiunii „Blue Lines” realizată de colegul meu Florin Marica (DJ Marika), nu avusesem până în 2000 un contact direct cu ei. Prin proiectul „Noua Românie” am avut ocazia de a-i cunoaște mai bine pe Michi și Dobrică, cei doi Șuie de la acea vreme, și i-am avut invitați într-o seară la „Călătorii spre Infinit”. Datorită formatului ambient-new age al emisiunii mele, Michi mi-a oferit înaintea acelei ediții un CD demo cu 4 piese compuse de el pentru proiectul „Dub Free Romania”. Mi-au plăcut de la prima audiție și le-am tot difuzat, așteptând finalizarea înregistrării și publicarea albumului. Spre surprinderea mea, discul scos de Media Pro Music în 2002 nu conținea două dintre piesele pe care le aveam de la Michi, iar celelalte două fuseseră modificate într-o măsură destul de consistentă. Am rămas cu un CD demo inedit pe care l-am ascultat întotdeauna cu bucurie și cu o responsabilitate de trezorier, știind faptul că am în urechi o muzică rară. 

 Zilele trecute m-am revăzut cu Michi și Marica la o petrecere din seria „Back to My Selector”, prilej bun de a ne reaminti de clipe și muzici care ne-au apropiat. Evident, m-am reconectat și cu cele 4 piese inedite din proiectul lui Michi „Dub Free Romania” pe care le-am reascultat acum cu o reînnoită plăcere. Una dintre ele   este „Lumini”.       

miercuri, 20 ianuarie 2016

Visul unui servitor. In memoriam Edgar Froese (1944-2015)


        S-a împlinit un an de când Edgar Froese și-a „schimbat adresa cosmică”. 
    Născut în ultimul an al celui de-al doilea război mondial, Edgar a copilărit în perioada dură a reconstrucției societății germane după coșmarul nazist. Pentru a se rupe de stigmele trecutului și de haosul lăsat de colapsul utopiei totalitare hitleriste, mulți tineri artiști și-au canalizat creativitatea spre explorarea necunoscutului. Pentru aceștia experimentarea a devenit un imperativ al redescoperirii autenticității. 
     Froese, școlit în sculptură și arte plastice, a fost influențat masiv de filosofia suprarealistă a lui Salvador Dali, în vila căruia a concertat pe vremea când cânta cu The Ones. Spre deosebire de cei mai mulți colegi de generație, Edgar și-a pierdut repede interesul pentru un stil de viață marcat de felurite excese. A renunțat la alcool, droguri și a devenit vegetarian. Pe când David Bowie i-a fost chiriaș la Berlin, Froese l-a ajutat pe acesta să scape de dependența de heroină și cocaină. Chiar și fără psihedelice Froese a visat prolific.

 Visul lui Edgar Froese s-a numit Tangerine Dream. 

Trupa fondată în 1967 în capitala RFG a cunoscut numeroase formule componistice, toate orbitând în jurul figurii sale patriarhale. Tripleta cea mai reprezentativă este și va rămâne Edgar Froese-Christopher Franke-Peter Baumann. Ceea ce a început ca o improvizație cu acorduri progresive s-a transformat aproape instantaneu într-un episod pivotal în muzica electronică. Legendarul om de radio John Peel a difuzat la BBC Atem, al treilea album Tangerine Dream, și l-a numit discul său favorit din 1973. Apoi Richard Branson a avut inspirația de a publica sub egida Virgin Records două albume care au contribuit decisiv prin cifrele de vânzări la propulsarea grupului de firme Virgin: „Phaedra” de Tangerine Dream și „Tubular Bells" de Mike Oldfield. Turneul european din 1974-1975 i-a adus trupei germane mai multă notorietate presărată cu reacții critice ocazional negative. Itinerariul concertistic a cuprins mai multe catedrale impozante și remarcabile prin acustică, spații rezonante cu filonul spiritual al muzicii Tangerine Dream. Considerat unul dintre cele mai controversate concerte din istoria Franței, reprezentația din 28 Decembrie 1974 de la Catedrala din Rheims, pe același afiș cu Nico de la Velvet Underground, a avut drept consecință un ritual de purificare a așezământului religios. Cei aprox. 6000 de tineri înghesuiți 3 ore în clădirea unde au fost încoronați regii Franței s-au remarcat prin deteriorarea mobilierului din interior, fumatul de hașiș și câțiva au fost surprinși urinând pe coloane. Acuzele de profanare și protestele din partea clericilor și enoriașilor nu au întârziat să apară, însă vina a fost dată pe „les Anarchistes” iar Tangerine Dream și-a continuat turneul cu alte spectacole memorabile (după cum putem auzi în albumul „Ricochet” și numeroasele bootleg-uri apărute de atunci). 
    Edgar Froese a știut să păstreze proiectul muzical pe o traiectorie stabilă, depășind momentele de impas întâlnite în carieră. Dovadă sunt longevitatea trupei (48 de ani), volumul discografic mare (peste 130 de albume de studio și coloane sonore), activitatea concertistică bogată (în jur de 500 de concerte) și un public loial în toate aceste decenii. 
    Povestea personală a lui Edgar Froese și istoria Tangerine Dream vor vedea lumina tiparului anul acesta în volumul autobiografic „Force Majeure 1967-2014” scris și compilat de fondatorul grupului berlinez. Moartea sa neașteptată, survenită la Viena pe 20 Ianuarie 2015 în urma unei embolii pulmonare, a modificat multe dintre datele anunțate pe agenda Tangerine Dream. Fiul său, Jerome Froese (o perioadă cooptat în trupă și a cărui imagine din copilărie figurează pe coperțile mai multor discuri din anii 70) a comentat că fără Edgar Froese nu mai există Tangerine Dream. Totuși, Tangerine Dream va continua să activeze din dorința exprimată chiar de Edgar Froese. Componența anunțată pentru 2016 este Thorsten Quaeschning (sintetizatoare și alte instrumente), Ulrich Schnauss (sintetizatoare) și Hoshiko Yamane (vioară electrică). Peter Baumann a reapărut în tabloul Tangerine Dream ca un potențial membru. În memoria lui Edgar Froese, cea de a doua soție a sa, Bianca Acquaye-Froese va inaugura pe 30 Ianuarie anul acesta un muzeu Tangerine Dream care se va numi TANGAUDIMAX. Locația nu a fost confirmată, dar unele surse credibile indică drept sediu Haus der Berliner Festspiele. Mai multe informații despre stadiul proiectului pot fi găsite pe site-ul muzeului Tangaudimax .  
    Într-o notă personală pot spune că Edgar Froese și Tangerine Dream au contribuit la formarea mea umană și profesională. În Noiembrie 1993, prima mea intervenție de la microfonul FUN Radio în cadrul emisiunii „Călătorii spre Infinit” a constat în prezentarea albumului „Optical Race” (1988). În 2008 i-am văzut live pe scena festivalului de la Loreley. Tot atunci am dat „nas în nas” cu Edgar în backstage când se retrăgea de la repetițiile de sunet. Am schimbat un zâmbet fugitiv și am avut regretul că nu l-am abordat măcar pentru o amintire fotografică (eram presat de timpul limitat pe care-l aveam la dispoziție pentru a-i intervieva pe Klaus Schulze și Lisa Gerrard). Indiferent ce parcurs va avea Tangerine Dream de aici înainte, Edgar Froese rămâne sufletul acestei trupe a cărei muzică am iubit-o nespus mai ales pentru sound-ul din perioada 1971-1988.  In memoriam Edgar Froese am relizat mix-ul „Visul unui Servitor”.  Cheia titlului o vei găsi în cuvintele lui Edgar de la începutul colajului: 

„Eu nu sunt în realitate important. Sunt doar un servitor, servitorul unei muzici pe care găsesc cumva necesar să o aduc în fața unui public pregătit pentru ea.”