marți, 30 august 2016

TVR: Remix, muzica electronică de la Adrian Enescu la generația techno


  În Decembrie 2002 primeam de la Doru Ionescu, realizatorul emisiunii Remix UndergROund de la TVR, invitația de a participa în Club A din București la o discuție despre muzica electronică românească. 
 Am fost încântat de inițiativă, cu atât mai mult cu cât confirmaseră prezența Adrian Enescu și frații Cristian și Florian Nanu, pionieri ai genului cu care avusesem șansa să colaborez în mai multe ocazii. Urma să o întâlnesc și pe doamna Daniela Caraman Fotea, muzicolog și autoare a cărții „În căutarea lui Vangelis” (Editura Muzicală, 2001), pe Florian Lungu (căruia îi voi fi mereu recunoscutor pentru emisiunea „Fascinația Sunetului” de la Radio România), pe Cristian Stanciu (NSK, Matze, Shukar Collective) și pe publicistul Aurel Gherghel, între alții. Nu am vizionat programul până alaltăieri, 28 August 2016, așadar la 14 ani distanță de la data primei difuzări, când emisiunea a fost reluată  de TVR 3 ca urmare a recentei dispariții dintre noi a maestrului Adrian Enescu. Această ediție Remix UndergROund a fost publicată pe site-ul TVRplus


RMXENESCUNSK from Marius-Christian Burcea on Vimeo.

vineri, 19 august 2016

Adrian Enescu (31 Martie 1948-19 August 2016)


  Azi ne-am despărțit de părintele muzicii electronice românești, devenit acum un personaj al filmelor invizibile pe care îi plăcea să le ilustreze cu sunete alese. Rareori zâmbitor, spirit coleric și uneori retras, Adrian Enescu, așa cum l-am cunoscut, a fost reper și mentor pentru multe generații de artiști români. Conversațiile pe care le-am purtat cu dânsul despre istoria muzicii electronice, admirația reverentă pe care o împărtășeam față de opera lui Vangelis, colaborarea strânsă pe care am avut-o la realizarea primei compilații românești de gen publicată în Occident ("Noua Românie, Rebirth of a Nation") și explorările ghidate prin proiectele sale artistice vor rămâne coordonatele unei întâlniri întipărite pentru totdeauna în memoria mea. Adrian Enescu și-a îndeplinit onorabil misiunea artistică, o muncă de o viață pentru care recunoștința e singurul răspuns posibil acum, la finalul unei aventuri sonore irepetabile. 

Călătorie luminoasă, maestre ! 

marți, 16 august 2016

Dacika. Interviu cu Mihai Toma

  Doi ani au trecut de la debutul internațional al lui Mihai Toma pe compilația Buddha-Bar cu piesa-titlu a albumului Flutaka. A venit și vremea celui de-al doilea capitol din povestea sa dedicată renașterii folclorului românesc pe coordonatele muzicii prezentului. Dacika este noul său disc care marchează evoluția unui stil tot mai elaborat și recognoscibil. Am înregistrat ieri un interviu lejer și plin de culoare, chiar în mijlocul naturii, în care l-am invitat pe Mihai să ne vorbească despre ultimele sale realizări și, în mod special, despre Dacika. La puține zile distanță de lansarea oficială, în acest podcast am difuzat câteva piese în primă audiție, însoțite de comentariile compozitorului și ocazional de zgomotul indiscret al insectelor care ne vizitau „studioul” improvizat pe unul dintre dealurile localității Breaza. Ca fost ascultător al emisiunii „Călătorii spre Infinit”, program radiofonic care - mă bucur mereu să o spun - a contribuit la formarea sa artistică, Mihai Toma este mereu „acasă” în emisiunea aceasta.

joi, 11 august 2016

Laboratorul muzical. Interviu cu Cătălin Truță


  DaKsha, Omu și acum The Music Lab sunt principalele proiecte în care Cătălin Truță s-a manifestat muzical. După o perioadă de câțiva ani în care contactul cu el a fost mai fragmentar, am reușit în cele din urmă să ne revedem în fața microfonului pentru un nou interviu la „Călătorii spre Infinit”. Conversația noastră este animată de reflecții asupra artei sunetelor electronice și spiritualitate, două preocupări care se pot completa într-o experiență creativă inepuizabilă.


joi, 26 mai 2016

Bucuria sunetelor


Noul meu articol „Muzica, evoluția unei obsesii” este inclus în „Bucuria Sunetelor”, volum care face parte din Trilogia Sunetelor coordonată de Radu Lupașcu. Ca și în cărțile anterioare - „Arta Sunetelor” (Editura Adenium), „Culorile Sunetelor” (Editura Rao) - contribuția mea la această colecție explorează variatele modalități prin care muzica influențează psihologia ascultătorului fiind, în același timp, o pledoarie pentru frumos și transformare a mitologiilor subiective. „Bucuria Sunetelor” va fi lansată la Clubul Țăranului pe 10 iunie, la ora 18. Imaginea de mai jos prezintă introducerea pe care mi-a făcut-o coordonatorul colecției la articolul inclus în noul volum (click pe imagine pentru lectura textului). 





miercuri, 18 mai 2016

Deuter (Artist Profile)


 Au trecut 45 de ani de la debutul artistic al lui Deuter, unul dintre fondatorii genului new age și probabil cel mai emblematic reprezentant al comunității muzicale formate în jurul misticului indian Osho. Toți cei care deveneau „sanyasini”(discipoli) primeau de la Osho un nume nou. Așa a apărut Chaitanya Hari Deuter, nume cu care a semnat majoritatea albumelor sale din anii 70 și 80 (Chaitanya înseamnă „Conștiință/Spirit”, iar Hari desemnează un atribut al zeului Vishnu, acela de iertător al tuturor greșelilor), până la moartea controversatului său mentor. Muzica lui Deuter nu a fost niciodată destinată exclusiv practicilor unei comunități excentrice. Independent de impresia noastră față de viața și învățăturile lui Osho, arta lui Deuter merită apreciată într-un context mai larg, acela al virtuților estetice și terapeutice, precum și al rolului de pionierat pe care compozitorul german l-a avut în zorii muzicii new age. Meritele sale au fost aclamate la a XII-a ediție a ZMR Awards, luna aceasta fiindu-i decernat premiul pentru întreaga carieră. Rememorăm contribuția lui Deuter la muzica pentru meditație și relaxare cu o ediție profil „Călătorii spre Infinit” difuzată la RFI în iulie 2006. 

luni, 9 mai 2016

Dispariția samuraiului electric


  Isao Tomita și-a încetat existența terestră pe 5 Mai în urma unei insuficiențe cardiace cronice. La cei 84 de ani, vestea nu a surpins pe apropiați. Ultima sa dorință a fost să apuce finalizarea musical-ului Dr.Coppelius
 Premiera spectacolului ar fi urmat să aibă loc la muzeul Bunkamura pe 11 Noiembrie, în distribuția acestuia figurând și un personaj tridimensional, o hologramă creată de Crypton Future Media. Tomita anticipa, într-un interviu pentru Japan Times din Decembrie 2015, că Dr.Coppelius ar putea fi încheiat după moartea sa. „Prioritatea mea este să rămân sănătos dar, pe cât posibil, vreau să completez Dr.Coppelius  astfel încât, dacă se petrece ceva cu mine, alții să poată face încheierea”.  
Dacă Dr.Coppelius va fi sau nu pus în scenă, acesta nu ar fi decât epilogul unei odisei muzicale desfășurată în peste 4 decenii de compoziție și inovație. 
`Samuraiul electric` este numele sub care Isao Tomita a produs primele sale înregistrări cu sintetizatorul modular Moog III. Tomita este responsabil cu aducerea primului Moog în Japonia (1971), un instrument atât de bizar la acea vreme încât funcționarii poștali din Tokyo au refuzat să predea comanda tânărului artist. Pentru a intra în posesia lui a fost necesar ca însuși inventatorul Robert Moog să trimită o fotografie care dovedea că dispozitivul metalic uriaș era un instrument muzical. 

  Una dintre aspirațiile lui Tomita era de a da o replică succesului obținut de Wendy Carlos în 1968 cu Switched on Bach, primul album de muzică clasică realizată pe sintetizator (disc de platină, trei premii Grammy). Pentru a învăța să cânte la Moog a trebuit să-și schimbe percepția asupra a ceea ce înseamnă un instrument și să inventeze un limbaj muzical propriu. Spre deosebire de precedentul american, Tomita s-a focalizat nu pe opera lui J.S.Bach, ci pe creația lui Claude Debussy și a lansat în 1974  Snowflakes are Dancing (republicat în format quadrofonic în 2012 sub numele Clair de Lune). Albumul a devenit un reper în programarea sintetizatoarelor analogice și un triumf al polifoniilor electronice. Dacă Switched on Bach a fost realizat monofonic (Moog-ul nu permitea atunci să cânți două note simultan), Tomita a reușit să creeze polifoniile din Snowflakes are Dancing înregistrând fiecare secțiune, una câte una, timp de 14 luni. Grație acestui album Isao Tomita a devenit primul artist japonez nominalizat la Grammy. 
  Specific stilisticii lui Tomita este interpretarea în cheie spațială a temelor clasice. Nu mai vorbim de o redare electronică a compozițiilor, ci de o reconstrucție tonală proiectată pe teme siderale, așa cum se poate auzi și în albumele Pictures At An Exhibition, Firebird, The Planets, Kosmos sau The Bermuda Triangle. Viziunea cosmicizantă asupra repertoriului ales este explicită în Dawn Chorus (titlu alternativ: Canon of the Three Stars), unde a introdus în textura muzicală a pieselor sunetul emisiilor electromagnetice produse de diverse stele și galaxii. 
  Paralel cu proiectele electronice, Tomita a rămas un consecvent creator de muzică pentru televiziune, cinema și teatru, activitate căreia s-a dedicat aproape integral în ultima parte a carierei. 
  La finele anului trecut Isao Tomita a primit premiul Japan Foundation pentru „contribuțiile semnificative aduse promovării înțelegerii și prieteniei dintre Japonia și restul lumii”, un titlu onorific care completează o listă respectabilă de distincții. 
 Tomita a lăsat urme uriașe în istoria genului electronic și este unul dintre eroii anilor '70 și '80. Dintre cei asupra cărora muzica sa a produs o influență majoră îl menționez aici doar pe Ryuichi Sakamoto, compozitorul coloanelor sonore pentru filmele Little Buddha, The Last Emperror și a numeroase albume electro-acustice apreciate în întreaga lume. 
La „Călătorii spre Infinit” despărțirea de Isao Tomita nu poate fi decât muzicală. Într-un mix de jumătate de oră am combinat câteva secvențe ilustrative pentru stilul spațial în care marele artist japonez și-a cântat repertoriul clasic. Infinitul mic al vieții umane și Infinitul mare al vieții Universului se întâlnesc în muzica lui Tomita.