Calatorii spre Infinit

Un nou blog: Soft Music ~ La Vie en Lounge

2012-02-13T01:35:00.003+02:00

Am plăcerea să vă anunț lansarea noului meu blog, unul rezervat exclusiv muzicilor lounge, chill, downtempo, electro-jazz. Acolo veți găsi toate filele selectate din arhiva emisiunii Soft Music de la RFI România și tot acolo voi posta mix-uri noi, recomandări discografice etc. Toate articolele referitoare la aceste subiecte din blog-ul "Călătorii spre Infinit" au fost mutate pe noul site. Această departajare fiind făcută, nu-mi rămâne decât să-i invit pe ascultătorii/cititorii interesați să se înscrie pe blog-ul "Soft Music ~ La Vie en Lounge", accesând link-ul de mai jos.

http://softmusiclounge.blogspot.com/

Vangelis, interviu pentru Al Jazeera

2012-01-21T18:18:00.000+02:00

In cursul acestei zile, televiziunea araba Al Jazeera a difuzat un interviu exclusiv cu Vangelis. Momentul e remarcabil si prin faptul ca este primul interviu televizat acordat de Vangelis in ultimii 20 de ani.

Indra ~ The Yoga of Electronic Sound (interview)

2012-01-13T18:03:00.000+02:00

Indra (Dan Bozaru) is probably the most prolific electronic musician in Romania, with over 35 CDs to his credit and many other unpublished works. In the past I did a lot of interviews with him in almost any media format available, but this one is the first written. Let's step into Indra's world and find out his thoughts on the recent endeavors and the upcoming projects.

2011 was one ofre-edits. Six albums from the beginning of your career were published for thefirst time on CD, in remastered versions. For every title you opted to offer aspecial bonus piece. What did this movement to the past, the work of updating somearchived records, mean for you?

Indra: Itmeant a special effort, over a long period. If I knew from the beginning howdifficult it would be, I think I may not have started this project. However, Iwanted to update my discography, as much as possible, and in this work I washelped by a good friend and collaborator Catalin Truta.

I understand that youdid not manage to re-edit all the old albums.

Indra: I succeeded with six of them, but another 6 cannot be fully recovered.Some of the melodies on these albums or fragments from them are presented onthe album INTERACTIVE PLAY - TheEssential [double album, 1995 (n.n)], others will be included on albums ina new series, which will be calledArchives.

If we consider also the albumsColosseum and Maharaj, the number of re-edits climbs to eight albums, whichseems to me to be a good result. Butwhat was so difficult in this work of re-editing?

Indra: The masters had been made on magnetic tape and were almost 20 years old.They are already very deteriorated, especially as the original records were notvery good quality. I used professional equipment for the conversion fromanalogue to digital, then all the material was "brushed" ofimperfections, at least as much as possible so that not to destroy thepersonality of the sound. I paid tribute to analogue recordings from thatperiod of the '90. But from another perspective, the experience wasinteresting; hearing old songs on albums from the beginning of my career inelectronic music, I re-lived some strong feelings and aspirations that animatedme then... Of course, now I see a little differently the way of making music,the structure of the pieces has suffered and changed, the themes are differentbecause the technology has developed so much and allowed a deeper investigationof sound, but basically I noticed the same foundations, probably due to mypersonality and inner tendencies.

That's right, I followed yourevolution in electronic music since the beginning and I also noticed the elementsthat you speak about. Some things have changed in your concept of composing,others, the basics, seem to be somehow like a red thread that crosses yourideas about music, which define you from this point of view.

Indra: This is best seen in the live concerts. There, the personal"touch" is clearly evident. It is a special interaction; I amrelating less to the public and much more in the musical dimension. Maybe it'san oddity, but it allows me to remain in the sonorous universe that I want. Ifthose in the room resonate with it, then all the better.

This applies to theRicochet Gathering editions at which you participated and where you performedwith artists like Steve Schroyder, Wolfram Spyra, Steve Jolliffe?

Indra: Of course, especially at those meetings,which involved genuine improvisations of electronic music. You have to beamazed what wonderful musical themes and ideas can sometimes result from suchimprovisations.

In collaboration withVic Rek, the events organizer, you have launched a DVD containing a video editof the Ricochet Gathering in Croatia. Why did you just stop with the editionfrom 2009?

Indra: Because we thought it was the most successfulmeeting, and from many points of view: location, environment, conditions,weather. It was a culmination of 10 Ricochet Gatherings over 10 years.

Have you ever considered the possibility ofrecording an album in collaboration with another musician? If Yes, who wouldthey be? Indra &...

Indra: Yes, it is one of the projects which wasproposed, even if I am not a fan of musical collaborations. However, I feelthat some contemporary musicians are nearly on the same "wave length"as me and that we could achieve something special together. I have even spokenwith Catalin Truta [OMU (n.n.) ] and arranged such a collaboration. I hope thiswill be soon. Among other musicians, I would enjoy a collaboration with SteveSchroyder or Spyra, with whom we understand each other in this respect. But fornow, each of us has priorities that have not yet overlapped in this direction.The technical elements should not present a problem.

You slowed down work onthe series Special Edition - Tantric Celebration. What should we expect from this collection?

Indra: We can expect everything that is better. Islowed the pace of the appearance of this series because I worked on the 6re-editions of which I spoke, as well as other projects. But now the road isopen again and the ninth Special EditionCD, which is called Matangi, willappear, most certainly, in late January or in February. Already this album is about 90% complete. Itis very possible that by the end of 2012 this whole series of 12 albums will becompleted. It would be an important step for me and the same time would be themost widespread realization in electronic music that I have had so far.

What other projects doyou have after this period?

Indra: The plan is rich, but much will depend on thechanging times. In addition to the fourth album that will be completed Special Edition, I have in mind anambient album, which will be called SoftDreams. Sometimes, after somedifficult and long projects, I indulge myself with a relaxing, ambient, spacealbum. It will probably contain three orfour songs. One of them is already completed.

Afterwards I am considering a special album, involving ancientthemes; in fact, even its name suggests this: Legend. About a third of thetracks are already completed. Here, the approach is interesting to me, becausethe musical themes resonate with civilizations and cultures long gone and arecombined with a modern approach.

I have also a project of a series of six albums, to which I willgive particular attention. The series will be called The Berlin School Trilogy and will be three groups, each of themhaving two titles. This is a work thatrequires more “polishing” and I have already completed about a quarter of its totalmusical content. I dare say that the project will represent a kind of synthesisand also a guideline in what is known as the Berlin Schoolstyle of electronic music.

In parallel I will begin publishing a long series of 25 albums,grouped into five sub-groups, each of 5 albums. This series will be titled Archives and will include previouslyunreleased studio music, in chronological order; it will also contain parts orfragments that could be saved from the six albums that could not be completelyreconditioned.

As you can see, I have some work in the near future...

It is a huge volume ofwork... All these albums will appear simultaneously or they will be publishedin stages, as you have done until now?

Indra: I work on them in parallel, I like todiversify. Part of material is already finished, as I said. However, the albumswill appear successively, but at regular intervals. I feel the need to offer tothose who are interested as much as possible from the musical universe Iconceive. My impression is that they form a "bridge" linkingindividuality and start to fade into the ocean of universal consciousness, likethe falling drops of the rain unites with the endless ocean.

I must confess that, listening toelectronic music of the Berlin School style, in which you mostly create music,I was aware of the meditative quality of the audio experience, the spiritualvalue of the compositions. However, only with you I found an explicitconnection between the music and the applied philosophy of an esotericinspiration, especially Oriental. In this type of electronic music there seemsto be a resistance, if not a rejection by many artists of these thematicassociations. Maybe it's just a demarcation of the frivolities of new agesensibility but, from this point of view, your appearance is a bit exotic,seems to break a taboo of the genre. Have you ever had the feeling that you arereceived with scepticism by fellow musicians or the public because of thesepeculiarities of your creations?

Indra: I would say that often the resistance comesrather from a lack of their capacity to resonate with this very special sphereof electronic music. You cannot tune into a FM radio station if you have a longwave or medium wave radio. My experience has shown that even the most rigidhuman structures eventually, in one way or another, start to show a greaterattention to the music I compose, because at a certain moment something,somewhere inside them is illuminated by a ray of light that allows them topenetrate deeper into the sonorous mystery of the universe that creates thismusic. In my opinion, the phenomenon is synonymous with getting the innermaturity. It is easy to listen to verse-chorus, verse-chorus songs and then,after two months no longer remember the tune or no longer find anything in it.However, it is much more difficult to penetrate the message of a complex piece,to penetrate deep into the mind and soul and reach certain subtle strings ofthe being. Those strings once awoken to the vibration, are elevated more andmore and open in us the prospect of other worlds, which until then we knewnothing about. There are not too many people who manage it, but the fact thatthey exist shows that things are true.

Your artistic career is coupled with a longexperience as a yoga instructor and writer of articles and books. I know youfor a long time and see how these activities are entwined in your life. Iselectronic music a form of yoga for you?

Indra: It is more a means of expression of what Ihave obtained through yoga practice. This vision of sound, if it is understoodcorrectly, can lead to a real inner transformation. It is not simple, becausemodern man has, generally speaking, the bizarre idea that music is made for funat parties. He tends to thus enclose music in a very superficial domain.Fortunately, real music has nothing to do with such things and I think thatbecause of this it is perceived as being difficult and"uninteresting". To reach the core they have to crack the shell oftheir preconceptions, then of the superficiality and finally, of theirignorance. Then all becomes clear, bright and full of meaning.

(January 2012)

Bonus: a part from the video interview published on "Live in the Salt Mine" DVD (2010, Eagle Music):

For more information, please visit indramusic.ro

Pe alese, din 2011

2011-12-27T21:48:00.000+02:00

An de an, graţie evoluţiei rapide a tehnologiei şi accesului tot mai facil la noile produse, aproape oricine poate înregistra o piesă pe care să o distribuie în mediul virtual. Liberalizarea mijloacelor de producţie şi înregistrare a generat creşterea volumului de albume disponibile, ceea ce face tot mai dificilă sarcina de a parcurge atent şi a selecta creaţiile cele mai interesante, fără a face omisiuni accidentale. Rezumându-mă la şapte secţiuni, îţi prezint recomandările mele din abundenţa de titluri muzicale publicate în 2011.

01. NEW AGE, CONTEMPORARY INSTRUMENTAL

02. NEOCLASSICAL, SOUNDTRACK

03. VOCAL, CHANTING

04. HEALING, MEDITATION MUSIC

05. ELECTRONIC - TRADITIONAL (Space, Progressive, Ambient)

06. PSY-CHILL, PSYBIENT, AMBIENT DUB, ETHNOTRONICA

07. ELECTRONIC - MODERN (IDM, Dubstep, Chillwave)

Vangelis ~ Corale II

2011-12-20T14:48:00.002+02:00

În aşteptarea înregistrării concertului de la Doha, Qatar susţinut de Vangelis în urmă cu aproape două săptămâni, îţi propun să asculţi partea a doua a podcast-ului pe care l-am dedicat operei corale a maestrului grec. Ca şi în fragmentul anterior, selecţia urmăreşte filonul mitico-religios care străbate toate creaţiile majore ale lui Vangelis.

Vangelis - Corale II by Marius-Christian Burcea

Notă: prima parte poate fi audiată aici >>> Odiseea lui Vangelis

Vangelis - concert al speranței și păcii la Doha, în Qatar

2011-12-12T19:13:00.001+02:00

O prezență scenică rarisimă, Vangelis a oferit duminică, 11 Decembrie 2011, un concert grandios în amfiteatrul din Doha, cel mai nou și elogiat așezământ cultural din Qatar. Evenimentul a fost prilejuit de cea de a patra reuniune a Alianței Civilizațiilor (UNAOC), forum al Organizației Națiunilor Unite care promovează comunicarea globală între religiile și culturile lumii. Pregătirile pentru realizarea acestui proiect s-au derulat pe o perioadă de aproape un an, însă doar în urmă cu o lună au apărut primele semnale care indicau o astfel de manifestare. Confirmarea oficială a venit cu câteva zile înaintea concertului, prin reprezentați UNAOC și ai conducerii emiratului. Datorită caracterului privat al evenimentului, doar delegații forumului și cca. 150 de invitați au avut acces în amfiteatru.

Îmbracat într-o tunică neagră, materializat parcă dintr-o altă epocă, actorul Jeremy Irons (The Mission, Reversal of Fortune, Lolita, The Time Machine) a asigurat rolul de prezentator. Pe tot parcursul, Vangelis a rămas așezat în spatele claviaturilor sale, neridicându-se nici la ovațiile finale ale publicului. Nu lipsa respectului față de audiență, ci o accidentare la un picior l-au reținut pe maestru să-și salute spectatorii așa cum se cuvine. Prologul serii a fost o chemare muzicală la dialog multi-cultural prin sunete de sitar, erhu și didgeridoo prinse într-o țesătură simfonică desfășurată sub bagheta dirijorului francez Yvan Cassar la pupitrul Orchestrei Naționale din Qatar. Imagini luminoase concepute de artistul german Gert Hof au fost proiectate pe zidurile edificiului și pe cerul de deasupra amfiteatrului. Vangelis a interpretat în premieră o fantezie corală în 3 părți, acompaniat de Corul Academic de Stat Yurlov din Moscova și de renumita noastră soprană Angela Gheorghiu. A urcat mai apoi pe scenă și soțul divei din România, tenorul Roberto Alagna, împreună interpretând „Piccola Boheme”. Compoziția „Child of Hope” a marcat finalul printr-o celebrare a speranței exprimată de Vangelis alături de Corul de Copii al Filarmonicii din Qatar. Regizorul britanic Hugh Hudson (Chariots of Fire) a coordonat filmarea concertului și tot el va fi responsabil cu montarea materialului video pentru DVD-ul ce va fi lansat anul viitor. Este cert că în 2012 vom avea și înregistrarea audio pe CD, astfel încât toți cei care iubim muzica lui Vangelis să ne putem bucura de noile creații ale marelui compozitor grec.

O echipă germană de jurnaliști a reușit să surprindă câteva momente cu Vangelis backstage, iar câțiva spectatori au captat imagini de la repetiții și au postat deja pe internet cateva clipuri.

Vangelis, Angela Gheorghiu, Roberto Alagna - Piccola Boheme:

Vangelis backstage la Doha:

Notă: toate drepturile pentru fotografia înfăţişîndu-i pe Vangelis, Angela Gheorghiu şi Roberto Alagna aparţin publicaţiei turce Anadolu Ajansi

Vangelis, ultimele veşti

2011-11-30T11:01:00.001+02:00

Sfârşitul acestui an a adus câteva schimbări pe agenda lui Vangelis. Lansarea versiunilor re-masterizate anunţate pentru albumele "L'Apocalypse des Animaux" şi "Opera Sauvage" a fost amânată indefinit ori chiar anulată, casa de discuri Esoteric ştergând titlurile din catalogul ei fără vreo explicaţie prealabilă. Această veste a fost compensată de două evenimente importante. Pe 27 Septembrie, în deschiderea Festivalului Vivacello de la Moscova, a fost prezentată în premieră compoziţia lui Vangelis "Elegy", o piesă nouă în stil neo-clasic transcrisă de Irina Valentinova-Karpukhina, orchestrată de Alexey Kurbatov şi interpretată de violoncelistul Boris Andrianov.

În ultimele două săptămâni din Noiembrie, presa elenă a pus în circulaţie informaţii despre un posibil concert Vangelis în Qatar care ar urma să se desfăşoare în recent construitul amfiteatru din Doha, capitala emiratului, pe data de 11 Decembrie. Edificiul cu o arhitectură sincretică greco-romană-arabă poate găzdui 5000 de spectatori şi este situat pe malul Golfului Persic. Vangelis ar urma să cânte împreună cu Orchestra Filarmonică din Qatar şi un cor rus de aproximativ 300 de solişti.

Asupra concertului planează încă multe semne de întrebare întrucât nu există detalii legate de vânzarea biletelor. Se speculează că ar putea fi vorba de un eveniment privat organizat de şeicul Ben Halifa Al Thani însă, până acum, nu există confirmări oficiale. Situaţia e atipică, datele tehnice pentru concertele maestrului fiind, de regulă, anunţate cu mult timp înaintea spectacolelor, chiar cu un an înainte, aşa cum s-a întîmplat cu Mythodea.

UPDATE:

Concertul ar urma să fie înregistrat în condiții speciale pentru a fi publicat în 2012 pe CD și DVD. Conținutul video va fi regizat de britanicul Hugh Hudson (Chariots of Fire). Evenimentul are loc în cadrul unui nou summit al Forumului Alianței Civilizațiilor, sub egida Națiunilor Unite. Alături de Vangelis vor cânta soprana română Angela Gheorghiu și tenorul Roberto Alagna, Corul Academiei de Stat din Rusia, Orchestra Filarmonică din Qatar, Corul de Copii al Filarmonicii din Qatar și câțiva instrumentiști tradiționali din Orient.

Până vom avea noi informaţii, îţi propun să vizionezi înregistrarea premierei de la Moscova a Elegiei pentru violoncel şi orchestră:
<p>&amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;UPDATE 2:&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;gt;</p>

Divagație cinematografică

2011-11-10T16:33:00.000+02:00

Fac o excepție de la format-ul blog-ului, de dragul unei pasiuni foarte vechi: science fiction-ul. De când am învățat să citesc, am șuntat aproape mereu lecturile obligatorii de la școală. În loc de Rebreanu, Bogza, Sadoveanu și alți autori, parcurgeam cu împătimire almanahul Anticipația, colecția Povestiri Științifico-Fantastice, pagini semnate de Asimov, Clarke, Brussolo sau frații Strugatki. Deși cultura mea generală în domeniul literaturii române a suferit carențe iremediabile, nu am regretat niciun moment această apetență pentru imaginarul SF-ului. Când Alexandru Mironov și Mihai Bădescu au început să prezinte la tv serialul Star Trek și filme de gen, am pierdut treptat interesul pentru citit romane și povestiri și am descoperit magia ecranizărilor. În fiecare an urmăresc cam tot ce se produce in materie de cinematografie SF (mai puțin serialele), astfel încât pot să-ți prezint acum, destul de avizat, selecția mea pentru 2011.

Doug Hammer's Travels

2011-10-28T19:55:00.001+03:00

I rarely write reviews for solo piano CDs, but this one is special.

I can wholeheartedly say that "Travels", the new album by Doug Hammer, sounds beautiful and sometimes even superb. The variety of styles is impressive, each of the 39 tracks possessing its own characters, space and moods. Under his fingers, the piano became an instrument of emotional colours, poetry and countless nuances, intimate yet ready to explode and be heroic. The elegant musical discourse develops with lofty amplitude, and sensitively graded ups and downs, sometimes whispering the tones with lyric delicacy, other times reaching dramatic peaks through passionate timbres.

This is a wonderful engaging album, full of options for a great listening experience. Its wide range of melodic and rhythmic approaches unfolds a rare tapestry of virtuosity and delight.

Here is a sample from Doug Hammer's Travels CD release concert.

Album available at doughammer.net, amazon.com , itunes , cdbaby.com .

Cântând cu inima ~ Krishna Das vine în România

2011-10-03T11:26:00.000+03:00

KrishnaDas a devenit de la mijlocul anilor ‘90 un nume important în circuitul muzicalnew age şi un exponent contemporan de referinţă al stilului kirtan. Albumeprecum Pilgrim Heart, All One, Breath of the Heart, Door ofFaith şi DVD-ul The Yoga of Chantau găsit o audienţă largă în America şi Europa. De-a lungul carierei a atras înstudioul său de înregistrări colaboratori notabili, incluzându-i pe Sting, JaiUttal, Jim Wilson (Tulku), violonista Lily Haydn şi producătorul Rick Rubin.

New York-ezulJeffrey Kagel s-a transformat în Krishna Das în urma unor experienţe povestite cuonestitate şi talent în autobiografia care va fi disponibilă şi în librăriile româneşti în câtevasăptămâni: Cântările Vieţii.

Aventurasa artistică şi spiritualăa început în iarna lui 1968, graţie prieteniei cu Ram Dass (Richard Allpert).Acest mentor foarte influent în mişcarea hippy, alături de TimothyLeary, a fost co-autorul “revoluţieipsihedelice” iniţiate în amfiteatrele universităţii Harvard, foarte popular şipentru excursiile pe care le organiza împreună cu grupuri mari de oameni înIndia. Prin el, Krishna Das îl cunoaşte pe Neem Karoli Baba (Maharaj-ji), maestrul care îiva deschide inima pentru a urma calea iubirii devoţionale, Bhakti Yoga. Dinacel moment, viaţa sa a căpătat un nou sens, “a fost ca o călătorie în centruluniversului”. În ashramul lui Maharaj-ji se cântau şi incantau nume divine,mantre, binecuvântări din toate religiile, ca parte din practica zilnică adiscipolilor. Mulţi vestici privesc cu rezervă o astfel de disciplină, atât defamiliară sufletului oriental. Cheia yogăi devoţionale este constatareafaptului că mintea, în mod natural, stăruie asupra a ceea ce iubeşte. Dacă eştiîndragostit, te gândeşti spontan la fiinţa iubită aproape mereu. Tot astfel, unom de ştiinţă este devotat ştiinţei, un muzician este devotat muzicii;devoţiunea e o formă intensă de a iubi care te conduce finalmente la cunoaştereşi la tine însuţi. Exersarea abilităţii devoţiunii a fost sămânţa care vaînflori mai tărziu în tot ceea ce Krishna Das avea să împlinească. După doi anişi jumătate petrecuţi în India se întoarce în America, având un nou nume şimulte temeri legate de reintegrarea sa în societatea occidentală. Vreme de 11ani se adânceşte într-un stil de viaţă banal care-l împinge spre disperare şi depresie. Chemarea locurilor în care a trăit cuMaharaj-ji se dovedeşte eliberatoare. Krishna Das îşi reîntîlneşte gurulîntr-un templu, deşi acesta îşi părăsise corpul cu mult timp înainte şi aresimţământul legăturii profunde cu el, al prezenţei lui chiar în inima sa. “Formamaestrului este doar o poartă, cu cât treci mai mult de ea prin iubire, cu atâtiubirea devine mai puternică şi reală decât obiectul iubirii.” De atunci,Krishna Das a început să susţină în multe ţări ateliere de cântări, concerte,conferinţe şi retrageri pentru meditaţie.

Cântecele lui Krishna Das exprimădevoţiunea faţă de divinul din noi, reverenţa dezbrăcată de ego dinaintea înţelepciuniiinimii. Îl veţi putea cunoaşte mai bine participând la evenimentele organizateîn România de Asociaţia de Terapii Transpersonale şi Editura Cărţile ElenaFrancisc:

Kirtan – concert de cântecedevoționale sacre

Data: 15 octombrie

Locație: Palatul Copiilor

Preț: 150 lei

Workshop și lansare decarte

Data: 16 octombrie

Locație: Asociația de TerapiiTranspersonale

Preț: 200 lei

Biletele pentru concertullui Krishna Das au fost puse în vanzare și pot fi procurate din următoarelelocații:

SediulATT – persoane de contact: Alina Hera, Gabriela Cepariu
Sos. Bucuresti-Targoviste nr. 22 G, sector 1 Bucuresti
Tel: 0731-014.257, 0731-014.254
Email: office@efpublishing.ro

Agentia de tursim Family Travel –persona de contact: Florin Pop
Str.Feleacu nr.22, bl.8H, sc.2, ap.42, parter, sector1 Bucuresti
Tel/fax : 021-233.16.86
Tel (RDS) : 031-805.66.07, 031-405.76.65
Email: office@familytravel.ro

CentrulSeeds for Happiness
Str. Fabrica de Chibrituri, nr. 16 (langa Parcul Carol)
Email: info@seedsforhappiness.ro

Inscrierile pentru workshopse pot face la telefon 0731.014.258 sau email attranspersonal@gmail.com.

Am ales să completez acest articolcu Mountain Hare Krishna, memorabila colaborare dintre Krishna Das şi Sting.

Peter Baumann, asa cum nu l-ai mai auzit

2011-09-16T01:52:00.001+03:00

În ianuarie anul acesta prezentam pe blog un articol cutitlul Unde este Peter Baumann ? Ca o completare la cele scrise atunci, vă aducîn atenţie o lansare recentă de carte. Fostul component Tangerine Dream şi scriitorul Michael W. Taft semnează volumul Ego: The Fall of the Twin Towers and the Rise of the Enlightened Humanity (NE Press, 2011). Cei doi autori avanseazăo perspectivă pozitivă asupra evoluţiei umane, o antropologie fundamentată pecercetările neuroştiinţei şi pe învăţăturile marilor tradiţii spirituale. Textul se conturează în jurul constatării căstadiul uman reprezintă doar o etapă în evoluţia speciei, iar principalulobstacol în continuarea acestui proces este complexul de emoţii şi gânduri caregenerează identificarea cu aspecte parţiale ale realităţii (rasă,naţionalitate, religie, convingeri politice, vârstă, gen, profesie etc). Altfelspus, auto-reprezentarea mentală bazată pe aceste identificări, deşi necesarăprin prisma selecţiei naturale, a devenit actualmente un factor de alienarecare blochează accesul la noi potenţiale de dezvoltare. Vestea bună este căvalul evoluţiei continuă să ne împingă spre extinderea conştiinţei şidobîndirea de noi abilităţi.

Tami Simon, fondatoarea si preşedinta companiei Sounds True, i-a chestionat pe Peter Baumann şi Michael W. Taft, într-o conversaţie înregistrată, despre experienţele personale şi studiile care i-aucondus la ideea unei “revoluţii iluminate”. Te invit mai departe să audiezi acest interviu, preluat cu permisiunea si prin amabilitatea lui Tami Simon.

Listen Now:

Sursa: http://www.soundstrue.com/

Yanni la Bucuresti, concertul bucuriei

2011-09-15T12:33:00.000+03:00

Aflat inturneul de promovare a ultimului său album “Truth of Touch”, Yanni a ajunsaseară în faţa publicului român, prezent în număr impresionant de mare la ZoneMusic Arena.

Artistul american de origine greacă şi-a respectat statutul desuperstar new age, începând cu lista de 72 de pagini a riderului tehnic pe carestaff-ul l-a trimis organizatorilor români şi culminând cu un spectacol magnificcare a ridicat mii de oameni în picioare pentru a-l aclama. Totul a curs ca opoveste, Yanni vorbind cu publicul, dezvăluindu-şi inspiraţiile, adresându-seuneori şi în română, împărtăşind emoţia de a fi şi a cânta pentru prima oară înţara noastră. Ce ar fi însă Yanni fărăfabuloasa sa orchestră ? Cei aproape 20 de instrumentişti non-conformişti au ştiut săne taie respiraţia cu câteva momente solo de înaltă virtuozitate. I-am remarcatpe violoncelistul Alexander Zhiroff, pe violoniştii Mary Simpson şi Samvel Yervinyan, simpaticul şi energicul toboşar CharlieAdams (coleg vechi cu Yanni din vremurile trupei Chameleon) şi pe VictorEspinola, paraguayanul care ne-a arătat cât de rapid se poate cânta la harpă şicum apollinicul instrument poate fi manevrat aproape ca o chitară. Voceasopranei Lauren Jelencovich ne-a răpit într-un peisaj asiatic vibrant proiectatde acordurile piesei Nightingale. Din noul album s-au auzit piesa-titlu Truthof Touch, senzualele compoziţii Voyage şi Flash of a Color, Mist of a Kiss şi Yanni& Arturo, o electrizantă fuziune dejazz şi latino cu trompetistul Jason Carder în prim plan, substituindu-l pe ArturoSandoval. Nu au lipsit din setlist temele care l-au consacrat în anii ’80 Keysto Imagination şi Marching Season, piesele romantice scrise pentru pian The Endof August, One Man’s Dream, balada dedicată mamei sale Felitsa şi nicisplendidele evocări ale locurilor natale Acroyali (numele satului pescăresc încare s-a născut) şi Santorini, cea mai frumoasă insulă a Greciei, o posibilă rămăşiţăa misterioasei Atlantida, după cum Yanni a ţinut să ne precizeze.

Artiştiişi cei veniţi să-i asculte au trăit cu intensitate muzica. Mulţumirea şi plăcereade a fi acolo s-au citit pe chipul tuturor. Promisiunea unei reveniri laBucureşti anul viitor a fost primită cu un val de bucurie foarte vocal dinpartea spectatorilor. Dacă la începutul concertului, Yanni şi-a anunţatintenţiile de a ne face “să uităm puţin de griji, de problemele vieţii şi aleacestei lumi, câteodată prea cuprinsă de violenţă”, de a ne “aduce putere,optimism si mai multă pace”, în final ne-a reamintit că “toţi suntem aceeaşi,toţi suntem una, după cum muzica ne-a arătat-o azi, aici”.

P.S: teinvit să vizionezi un clip pe care l-am montat la câteva ore după evenimentpentru a ilustra acest articol. Filmate cu o cameră foto, imaginile surprinseau o calitate tehnică slabă, dar transmit puţin din atmosfera concertului.

Reviews: Bliss, Ancient Wisdom

2011-09-13T15:32:00.000+03:00

Paul Avgerinos

BLISS (Round Sky Music, RSM 1014)

The newalbum by Grammy nominated composer Paul Avgerinos is a perennial ambient workwith a promising title - Bliss. And that’s truly what you will feel after 75minutes of soft and rapturing harmonies circulating through your body-mind. Ittakes only ten tracks to experience an ineffable dwelling atthe edge of your infinity. Avgerinos offers textural ambiances designed tocreate an environment where extraordinary vastness meets utter simplicity inthe openness of this moment. The sounds are like ripples in the waterfall ofGrace splashing in the ever-present ocean of pure consciousness. Just listenand flow with the music, rest in the soundwaves and find Bliss… Ecstatically recommended !

http://www.roundskymusic.com/

Psicodreamics

ANCIENT WISDOM (Witches on the Radiowaves, WOTR-10)

On this journey into the arcane of ancient wisdom you will discover a treasure of musical allegories for the perennial knowledge. Salva Moreno focused his creative intensions on the Celtic legacy, evoking mythical beings and magical places in a true ambient fairytale. Ethereal streams of sounds flood the perceptions, interwining with sensual voices and mesmerizing electronic rhythms that conjure your imagination. Every piece brings you deeper into the forest of dreams and legends echoing primeval songs of archetypal beauty. Most of the music carries a gentle elemental energy that inspires reverent communion with Nature, as in Forest Heartbeat, True Spirit of Nature and Earth Prayer. I found pleasantly surprising My Beloved Loneliness, a world-fusion ballade with a suave duduk over a chordal repetitive phrasing and diaphane chorus-like waves. "Ancient Wisdom" is not all atmospere and ambiance. Just listen Samhain Ecstasy, Sancta Inquisito and Beltane Moon, three tracks that punctuate the epic dimension of the project with a more dynamic assertiveness. Psicodreamics never cease to amaze with every new album, it sounds better and better and still leaving an impression that the best is yet to come.

http://www.psicodreamics.com/

Odiseea lui Vangelis ~ mituri vechi pentru oameni noi

2011-08-10T02:13:00.050+03:00

În epoca demitificărilor şi a înstrăinării de valorile clasice, Vangelis a reuşit să ne facă să simţim prin muzica sa ecourile unei lumi a cărei origine se pierde în legendă.
Numele primit la naştere, Evangelos Odysseas Papathanassiou (Ευάγγελος Οδυσσέας Παπαθανασίου)*, pare să indice destinul deosebit pe care artistul grec avea să-l urmeze sub inspiraţia muzelor.

Chiar dacă a trăit şi compus în multe locuri (Paris, Londra, Roma, Atena), Vangelis a rămas ancorat în spiritul culturii native, mai ales în tradiţia elenistică antică. Folosirea mijloacelor de expresie contemporane şi abordarea unor teme moderne i-au asigurat depăşirea anacronismului, capcana în care mulţi greci, prea mândrii de moştenirea lor străveche, rămân captivi. Geniul improvizaţional şi apetitul pentru experimentare sunt trăsăturile care l-au ajutat să-şi desăvârşească epopeea muzicală desfăşurată în 5 decenii de creaţie.

Mi-ar fi plăcut sa pot comunica noutăţi consistente despre Vangelis, însă acestea se lasă aşteptate. După albumul live Mythodea (2001), discografia sa numără doar câteva coloane sonore (Alexander, El Greco, Swiadectwo) şi o serie de re-editări necesare. Casa de discuri Esoteric Recordings anunţă pentru toamna acestui an două titluri clasice din era Polydor, ambele remasterizate de Vangelis : L’Apocalypse des Animaux şi Opera Sauvage. Un film documentar biografic cu o durată de 2h30, realizat de Tony Palmer, nu a primit aprobarea de a fi lansat pe DVD nici după 3 ani de la finalizarea lui. Nu se cunosc motivele acestui deznodământ, dar regizorul britanic a lăsat să se înţeleagă faptul că însuşi Vangelis a decis soarta proiectului. Merită menţionate şi ultimele premii pe care maestrul grec le-a primit pentru promovarea elenismului şi a valorilor universale prin artă şi persoana sa publică: unul de la American Hellenic Institute în 2008, celălalt în 2006, trofeul “Lira de Aur a lui Apollo” acordat de Municipalitatea din Delphi în cadrul simpozionului internaţional “Reviving the Delphic Idea”.

La 68 de ani, Vangelis rămâne la fel de discret precum s-a arătat mereu în privinţa vieţii personale, preferând solitudinea lucrului în studio şi compania unor vechi prieteni. Cariera lui pare să apună încet. În pofida avidităţii de care publicul pasionat încă dă dovadă prin cererea de muzică nouă, e necesar să acceptăm ritmul activităţii sale prezente şi să continuăm să ne bucurăm cu recunoştinţă de opera deja existentă. Numele Vangelis va rămâne oricum înscris în stele, la propriu ! În 1995, o planetă minoră (asteroid) care orbiteză în jurul Soarelui a fost denumită (6354)Vangelis în onoarea marelui muzician. Imaginea aceasta mă poartă cu gândul la viziunea grandioasă a lui Pitagora în care omul şi cosmosul sunt indisolubil legaţi prin natura lor armonică, participând împreună la infinita muzică a sferelor.

Vechii greci şi-au clădit miturile împletind istoria cu gândirea simbolică şi imaginaţia pentru a transmite conţinuturi umane profunde, valabile şi încă fascinante pentru omul modern. Puterea exemplară care emană din epopeile lor rezonează chiar şi azi cu sufletul nostru deoarece răspunde unor nevoi interioare atemporale. Vangelis este un povestitor de mituri, iar frumuseţea şi forţa care radiază din arta sa îşi au izvorul într-o cultură şi o civilizaţie cărora le suntem tributari şi după 2500 de ani.

Nu pot încheia acest articol decât cu muzică. În octombrie 2008 începusem lucrul la o ediţie specială “Călătorii spre Infinit” în care îmi propusesem să-l portretizez pe Vangelis în lumina compoziţiilor sale corale. Nu am apucat să concretizez decât mixajul muzical pentru prima parte, iar emisiunea nu a mai intrat în undă. Acum găsesc prilejul potrivit prezentării acestui material în forma sa incompletă, dar suficient de substanţială pentru a ilustra îndeosebi dimensiunea mitico-religioasă a operei lui Vangelis. Călătorie plăcută !

*Notă: Traducerea celor trei nume - Ευάγγελος (cel ce aduce veşti bune), Οδυσσέας (odisee), Παπαθανασίου (Papa=părinte, Thanassis=nemuritor).

Vangelis - Corale (Choral Masterworks) by Marius-Christian Burcea

KS 64

2011-08-04T13:52:00.004+03:00

Astazi Klaus Schulze implineste 64 de ani. Pentru a onora opera sa, am imbracat tricoul KS cumparat la concertul din 2008 de la Loreley si am urcat pe youtube un clip dedicat momentului. Am inclus in acest montaj cateva dintre piesele care m-au urmarit, aproape obsesiv, foarte multi ani, imbogatindu-mi viata cu experiente estetice si spirituale nepretuite. La multi ani, Meister Schulze !

Când cântă OMU, se bucură toată firea

2011-08-03T13:54:00.003+03:00

Cu mai bine de 10 ani în urmă l-am întâlnit pe Cătălin Truţă într-un studio de înregistrări situat în apropierea Fun Radio, postul la care lucram atunci. Nu-mi amintesc atât de mult prima noastră conversaţie, însă am simţit şi memorat atitudinea cu care vorbea despre muzică şi funcţia ei in viaţa noastră: înfocat în cel mai apologetic mod, cu meticulozitatea unui perfecţionist şi fervoarea unui artist animat de energia unui nou început. Ulterior am avut ocazia să colaborăm în mai multe conjuncturi şi să-l cunosc mai bine, urmărind cu entuziasm continua sa călătorie în căutarea artei obiective. În acest interviu, realizat la începutul lunii August, vom afla gândurile lui faţă de proiectele în care s-a implicat până acum şi vom asculta o piesă nouă, în premieră prezentată public pe blog-ul “Călătorii spre Infinit”. Pentru a respecta maniera orală de comunicare prin care Cătălin se exprimă şi atunci când scrie, am redat răspunsurile sale în forma transmisă, cu tot cu accentul neaoş dobândit în Aiudul natal.

La 8 ani de la înregistrarea albumului “Ascendent” sub titulatura DaKsha şi 5 ani de la publicarea lui în America, la Neurodisc Records, cum te raportezi la acest proiect pe care l-ai realizat împreună cu George Constantinescu? Discul e disponibil în toate magazinele importante de muzică din Occident, inclusiv cele online, a primit cronici pozitive şi a ajuns chiar să fie piratat pe internet. Mai există vreo continuare pentru DaKsha, din perspectiva ta ?

OMU: (Râde...) Deci piratarea marchează, să înțeleg, consacrarea unui artist. Din păcate, DaKsha este încă un nume mult prea puțin cunoscut, prezența albumului pe iTunes și toate celelalte magazine virtuale nu înseamnă chiar mare lucru, iar vina o are Neurodisc, casă de discuri care pentru noi a însemnat o mare țeapă. Poate pare greu de crezut, dar nu am primit nici măcar un dolar de la ei. Distanța ne pune unele probleme în a-i da în judecată și toată povestea o ajuns într-un fel de situație pentru DaKsha de "sedusă și abandonată". Nu vreau să intru prea mult în detalii, subiectul Neurodisc este unul trist și penibil. Momentan nu văd o continuare a acestui proiect, el o fost favorizat de o anumită conjunctură care exista în perioada respectivă.

Sub numele OMU ai realizat un album unic în istoria muzicii electronice de la noi, “Glasul Strămoşilor”. Deşi a rămas nepublicat, l-am promovat pe oricare căi a fost posibil şi îl apreciez încă foarte mult pentru perspectiva inedită pe care o oferă asupra surselor folclorului românesc autentic. Cum s-a născut OMU, cum ţi-ai ales numele şi ce intenţii ai cu acest proiect ?

OMU: Unic și nepublicat, în curând sper că nu va mai fi unic (lucrez la ceea ce ar putea fi al doilea album Omu), dar nepublicate probabil vor fi amândouă. Acest proiect este ceva ce am început să "coc" încă din studenție, când am intrat în contact cu folclorul așa zis arhaic, muzica străveche românească, muzică ce a exercitat instantaneu asupra mea o fascinație foarte mare. Atunci am început să strâng colindele și cântecele pe care le întâlneam în culegeri sau pe benzile de magnetofon ale catedrei de folclor de la Cluj. Le-am pus deoparte, așteptând să apară condițiile prielnice valorificării lor. Acest proces de gestație să tot fi durat vreo 9-10 ani, până când am simțit că am mijloacele tehnice și "perspectiva", cum zici tu, de a re-actualiza această muzică excepțională. Totu’ o pornit ca un experiment și practic fiecare piesă de pe album îi un experiment, ele fiind cumva diferite, pentru că la fiecare căutam o modalitate de a transpune într-un limbaj actual repetitivele colinde sau diverse cântece. Nu vreau să intru prea mult în termeni tehnici, însă pot să spun că criteriile de selecție ale cântecelor pe care le-am folosit se bazează pe o investigație dublă: pe de o parte științifică și pe de alta ezoterică. Numele l-am ales după o perioadă destul de îndelungată (albumu’ era deja gata) și mi-o venit la un moment dat, ca un declic în urma unei introspecții, iar atunci am realizat foarte clar că ăsta era numele care-l căutam. Știu că pentru unii sună neobișnuit, însă pentru mine el face exact cum trebuie legătura între artist și muzica străveche românească. Este un cuvânt arhaic, românesc get-beget și are valențe spirituale de excepție.

Apariţiile tale scenice sunt foarte rare: un concert DaKsha în 2005 la Sala Preoteasa din Bucureşti, un moment live la Televiziunea Română în emisiunea “Tonomatul de pe 2” în 2008, ai cântat la caval într-un concert Indra, la Costineşti în 2009. Ţi-ai conceput şi un costum cu motive tradiţionale stilizate special pentru astfel de ocazii. Cum te simţi pe scenă, îţi doreşti să experimentezi mai mult contactul cu publicul în acest fel?

OMU: Anu’ trecut am cântat la Săptămâna Îngerilor, eveniment organizat în fiecare an în toată țara în perioada Halloweenului, ca o mișcare de bun simț pentru a contrabalansa această sărbătoare stranie. Am cântat în trei orașe: București, Pitești și Constanța. Recunosc că aceste concerte mi-or mers la inimă și am decis să cânt cît de des o să fie posibil. Mai ales legat de muzica românească străveche și ce fac cu Omu, tre’ să spun că ceea ce se petrece în aceste concerte este foarte special. Am cântat și cu DaKsha și în alte formule/contexte, însă ceea ce se petrece cu Omu este altceva. Încărcătura spirituală excepțională a muzicii noastre străvechi, despre care am ținut și conferințe, da’ n-o să mă lungesc aici, că nu-i nici locu’ nici momentu’, face să se producă un efect magic, care nu îl întâlnești în alte situații de live.

Ai aprofundat mult tehnicile de masterizare şi ai avut colaborări de studio cu artişti diverşi, mă gândesc în primul rând la Indra. Cea mai recentă este cu Edward Maya, autorul megahitului “Stereo Love” (104 milioane de vizualizări pe youtube, evoluţii în Top 5 în majoritatea clasamentelor dance europene). Cum aţi ajuns să lucraţi împreună ?

OMU: Cu Indra am depășit 10 ani de când lucrăm împreună. Cu Edi (Maya) iarăși lucrez de ceva timp, piesele lui de început copiază obsesiv uneori temele mele. Când încă nu-l știa nimeni, noi lucram ce apucam prin subsoluri sau în sufrageria din apartamentu’ închiriat de părinții lui. Vremuri faine. Ironia îi că pe când io publicam în State pe el nu-l băga nimeni în seamă, iar acum el publică în toată lumea și pe mine nu mă bagă nimeni în seamă. Noroc că m-am ocupat cu ingineria de sunet că din muzica "de nișă", cum zic "specialiștii", nu se poate trăi. Ingineria de sunet m-o pasionat extrem de mult, motiv pentru care am reușit să fiu și remarcat, însă culmea îi că am învățat sunet pentru mine, pentru muzica mea. În România trebuie să te descurci pe cont propriu pentru că, și-n ziua de azi, după 21 de ani de la revoluție, sînt încă mulți în industria muzicală de la noi care n-au habar cu ce se mănâncă lucruri elementare în sunet. Io am avut noroc că m-o pasionat și am devorat tot ce am prins, atât teoretic cît și practic, și mi-am găsit într-un fel o a doua împlinire în universul sunetului. Și uite-așa am ajuns ulterior să fac și pentru alții ceea ce pornisem să învăț, de nevoie, pentru a-mi putea realiza muzica.

Am remarcat pasiunea ta pentru tehnologia muzicală şi capacitatea de a asimila foarte rapid cunoştinţe despre ce e nou în domeniu. Cu toate acestea, militezi pentru o întoarcere către mijloacele tradiţionale din muzica electronică, pentru o revenire la instrumentele analogice. Care sunt argumentele tale ?

OMU: Asta-i o discuție care poate sfîrși în termeni cumplit de tehnici și nu cred că merită să plictisim cititorii tăi. Reintroducerea tehnologiei analogice după, să zicem, valu’ descoperirilor digitale îi un proces perfect normal, un proces în care se alege ce-i mai bun din fiecare. Adică din moment ce avem și una și alta să vedem ce merită să păstrăm, ce sună cel mai bine într-un context dat. Există un adevărat reviriment al analogicului în muzica actuală, nu doar în sunet (procesare) ci și ca instrumente, sînt o grămadă de firme noi care produc de la sintetizatoare la drum-machine-uri analogice, până la cele mai neobișnuite și ingenioase module (gen euro-rack) cu care mulți își construiesc sintetizatoare modulare cum am văzut toți la Schulze sau Tomita în '70, însă mult mai flexibile și la prețuri mult mai accesibile. Așa că, vezi tu, nu e o întoarcere, acum analogicul e "cutting-edge" :)

Mie îmi place și analog și digital, însă știu exact când să-l folosesc pe unu’ și când pe celălalt. Digitalu’ trebe tratat cu foarte mult discernământ atunci când vrea să pară analog. Din acest motiv nu toate sintetizatoarele digitale numite "virtual analog" sînt pe lista mea.

Ce muzici ascultă OMU de obicei, ce artişti apreciezi ?

OMU: "Sfânta treime" :) - Jarre, Vangelis și Schulze. Alți doi mari artiști sînt David Hykes și David Parsons. Restu’ vin după. Îmi plac și băieții pe care io-i numesc "noul val": Asura, AES Dana, Solar Fields, însă nu se compară. Ei ilustrează foarte clar ceea ce aș numi muzica foarte actuală și de calitate, dar dacă apuc să ascult Bach s-o terminat; totu’ pălește în fața lui. Constatam uneori, când ascultam sau studiam Bach, că eram mai puțin tentat să fac muzică și mai mult să orchestrez muzica lui (lucru din care Tomita și-o construit o întreagă carieră). Muzica românească m-o salvat! :)

De cand ne-am întâlnit prima oară, cred că era în anul 2000, m-a impresionat preocuparea ta intensă pentru cunoaşterea originilor spirituale ale muzicii. Te-a pasionat îndeosebi relaţia dintre cultura străveche din spaţiul carpato-danubiano-pontic şi civilizaţia vedică din India. De exemplu, ai avut o contribuţie importantă la traducerea în limba română a textului vedic Gitalamkara, cel mai vechi tratat de teorie muzicală, atribuit lui Bharata. Ce ai descoperit până acum, la ce concluzii ai ajuns după minuţioase explorări teoretice si practice în aceste teritorii arhaice?

OMU: Nu pot să zic aici, fără o amplă introducere, la ce concluzii am ajuns. Ceea ce poate fi spus este că există o origine comună a acestor două mari tradiții și, după cum se știe, indienii recunosc că ei or venit din altă parte. Muzica românească este un factor de influență majoră în cultura popoarelor europene, din cele mai vechi timpuri (în Grecia antică, de exemplu, unele figuri muzicale de prim rang ca Apollo sau Orfeu sînt de proveniență tracă sau hiper-boreeană). Abordarea pluridisciplinară a trecutului omenirii (și mai ales al spațiului Euro-Arian sau Indo-european), așa cum o întâlnim la Densușianu sau mai recent la eminentul Gabriel Gheorge, este în măsură să ne ofere o imagine tot mai clară a rolului spiritualității românești în istorie. Consider că pentru noi, românii, este fundamental să devenim conștienți de trecutul nostru și implicit de moștenirea excepțională care ne-o fost transmisă neobosit peste multe mii de ani datorită formidabilei cumințenii a acestui neam. Între aceste comori spirituale, muzica este una dintre cele mai strălucitoare nestemate.

In final, le oferim cititorilor acestui articol o piesă nouă, publicată pentru prima oară doar pe blog-ul “Călătorii spre Infinit”. Cum se numeşte şi ce poveste poartă în ea ?

OMU: Alunelu este un joc din Oltenia. Prin joc, în limba română, în context muzical, se înțelege dans. Această piesă am pregătit-o, tot așa, cîțiva ani, momentu’ prielnic fiind odată cu lansarea piesei lui Edi (Maya) numită de el "Desert Rain". Acolo cimpoaiele sînt făcute tot de mine și după ce o lansat-o el, mi-o propus să fac un remix inedit. Io i-am spus că o să fac Alunelu în legea mea, ideea de remix fiind doar un pretext și în realitate nefiind vorba de vreun fel de filiație între Desert Rain și Alunelu meu, decît folosirea aceluiași cântec popular. Acest Alunel este foarte special, el are o energie masculină cu totul aparte și îmi place și ceea ce-o ieșit. Trebe menționat însă că ceea ce vor asculta cititorii tăi nu este un mix final, pentru că în realitate nu am mixat deloc piesa. Acesta este doar un preview la cum o ieșit orchestrația, rămânând ca ulterior să o și mixez. Dincolo de faptul că ar putea să sune mai șlefuit, substanța muzicală e acolo și orice ascultător poate să sesizeze exact despre ce e vorba. Audiție plăcută!

OMU - Alunelu by Marius-Christian Burcea

Concertul electronic al anului

2011-07-02T09:11:00.009+03:00

Am urmarit si eu, impreuna online cu alte milioane, transmisia live a concertului pe care Jean-Michel Jarre l-a sustinut la Monaco ieri, 1 Iulie. Evenimentul se inscrie, ca amploare, in seria de concerte istorice pe care maestrul francez a initiat-o in anii ‘80 (Houston, Lyon, Paris). La cei aproape 63 de ani pe care ii va implini pe 24 August, Jarre si-a descatusat energia creativa cu talentul si entuziasmul unui geniu fara varsta, animat de o vitalitate debordanta si contagioasa.
Spre deosebire de alti compozitori de muzica electronica, pionieri si ei, Jarre si-a castigat sansa de a primi un suport urias, venit din cercuri politice si financiare, care i-a permis sa-si materializeze pe scena viziunile grandioase. Asemeni unor mari muzicieni clasici care creau pentru ocazii importante de la curti regale, Jean-Michel a cantat aseara pentru a celebra nunta dintre Printul Albert al II-lea de Monaco si Charlene Wittstock. “Efectul Jarre” a aureolat sarbatoarea din statul monegasc cu lumini laser, artificii ecologice si piese care au intrat definitiv in patrimoniul cultural al umanitatii. Monaco a fost ieri centrul lumii, iar Jarre a desavarsit programul ceremoniilor cu un spectacol magnific. O astfel de experienta ilustreaza nu doar excelenta artistica atinsa de Jean-Michel, ci si puterea magica a muzicii de a aduce la unison, macar pentru doua ore, oameni din toate orizonturile planetei. A bientôt maître et vive les mariés !

Subliminal Pulse, Pearl and Fragments (3 reviews)

2011-06-27T00:28:00.005+03:00

*Pentru cititorii romani: notele despre aceste trei albume ambientale lansate in ultimele luni sunt scrise in limba engleza pentru ca ele sa fie preluate in scopuri de prezentare de catre autori si casele de discuri producatoare.

Bruno Sanfilippo
SUBLIMINAL PULSE (Spotted Peccary Music, SPM-1901)

While many electronic artists today tend to explore the dark, more rampant possibilities of sound, Bruno Sanfilippo is going in the opposite direction with his new album "Subliminal Pulse". He tames the instruments, gently drawing a sonic topography that is slowly emerging into articulate awareness. The arrangements speaks to the mind with an inherent eloquence that is subtle and emotional. From the first pulse to the last vibration, the music linger in the air as if carried on a luminous breeze that takes away the shadows of thoughts and the intrinsic fluctuations. This is music that cannot be expressed into words, yet cannot remain silent. Bruno perform all the pieces using his improvisational talent in developing intuitive harmonies, refining and dissolving the elements like an alchemist in search of spiritual gold.
In a way that comes close to being magisterial, Sanfilippo weaves the strands of our boundless reality into a tapestry that "for those who have ears to listen", is truly beautiful and liberating. "Subliminal Pulse" is a profound work, an important and much-needed achievement in ambient music. I highly recommend it !

http://www.bruno-sanfilippo.com/SUBLIMINALPULSE.htm

Ian Boddy
PEARL (DiN 36)

It's easy to admire Ian Boddy's carrear brilliantly resumed in "Pearl". Inside the beautiful and expressive double disc package, you get some of his earliest tapes (The Climb, Living in a Ritual), cuts from recent solo and collaborative projects (w/ Robert Rich, Mark Shreeve, Markus Reuter etc), plus a few library works commissioned by DeWolfe company. While the selection is generous and diverse, the aspect I like most about "Pearl" is the flow of music. The two continuous mixes enhance the audition with fluency that allows deeper levels of interaction with the sound. All the discrepances in style and technologies, inevitable when dealing with tracks from different decades, are intelligently smoothed to provide a polished sonic design. "Pearl" is not a "best of Ian Boddy" CD, but rather a fine personal collection by Ian Boddy containing everything electronic, from ambient sound fields, pulsating rhythm-based sequences, sweeping melodic themes and layered structures, which despite their different approaches, fit together to create an unforgettable listening experience. Don't miss it, the album is available as a limited edition of 1000 copies !

http://www.din.org.uk/din/node/334

Amongst Myselves
FRAGMENTS (Amongst Projects, SG-15)

Put your headphones and let Australian Steve Roberts blow your mind to Fragments. After the ingenious release from 2006 "Auburn Silhouette", this new one brings you fresh perspectives on the ever-evolving ambient project Amongst Myselves. Be prepared for a rich and unpredictable sonic excursion to myriads of vistas, from the depths of the oceans to the dark heights of the universe. The heterogeneous character of the album succeeds in keeping the attention in tension, always open to feel the intuitive interplay of balance and contrast. Now you are surrounded by ghostly pianos, then you are elevated by soaring guitars, after a while environmental recordings feed your senses until some electronic spasms push your imagination into cosmic fields. Despite the textural variety of the music, the listener can perceive a deeper dimension that connects a wide range of natural and abstract audible phenomenons."Fragments" is a little-known gem for those who crave for something daring and sustaining in contemporary electronic music.

http://fragments.amongstmyselves.com/fragments-media-release.htm

Calatorim si altfel...

2011-06-25T15:17:00.008+03:00

Sunt intrebat din cand in cand ce mai am de gand sa fac cu emisiunea "Calatorii spre Infinit", daca mai revin sau nu in FM cu ea. Cu cateva zile inainte cineva remarca faptul ca am abandonat blog-ul si contul trilulilu. Probabil ca asa arata lucrurile prin ochii celor care mai viziteaza aceasta pagina in speranta ca vor citi vestea pe care ei, ca si mine, si-o doresc. Nu mi-am propus sa fiu foarte prezent in mediul virtual si mi-am asumat de la inceput o activitate redusa prin care sa impartasesc doar idei, experiente si muzici pe care le gasesc deosebite, speciale. O frecventa de 7 articole pe an scrise aici e rezonabila, raspunde bine ritmului meu interior cand vine vorba despre o astfel de preocupare.
Dupa tatonarile lipsite de rezultat pe care le-am facut pentru a readuce in unda emisiunea de muzica electronica si new age, va marturisesc ca inclin tot mai mult sa renunt o vreme la a ma mai gandi la acest proiect. Dar cum ramane cu varianta transmisiei online despre care am pomenit uneori ? Ea ramane valabila, insa nu e o prioritate acum. Dupa 16 ani de radio traditional este destul de greu sa fac acest pas spre un mediu in care radiourile online sunt abia la inceput si sunt inca privite cu o oarecare circumspectie si neimplicare de catre artisti, case de discuri si producatori, adica de catre partenerii cu care colaboram pentru realizarea fiecarei editii "Calatorii spre Infinit". Intr-un viitor nu foarte indepartat se va ajunge la momentul cand totul va circula pe internet. Probabil ca presa audio-video va disparea sub forma actuala dar, ca orice schimbare, acest lucru se produce intr-un anumit timp si insotit de prejudecati si rezistente. Ideal acum pentru mine este sa ma exprim "in aer" , clasic, pe radio, si printr-un site complementar, cum ar fi acest blog. Deoarece formatul "Calatoriilor spre Infinit" intereseaza prea putin redactorii-sefi ai prinicpalelor canale radio, intentionez sa continui un alt concept pe care l-am experimentat mai bine de un an in cadrul programului "Soft Music", la RFI Romania. Stilurile lounge si chill constituie ingrediente mult mai digerabile pentru urechile celor care alcatuiesc grilele posturilor. Altfel spus, sansele de a reveni pe ultrascurte sunt mai mari cu un astfel de proiect. Daca acest lucru se va intampla, va fi mai simplu sa actionez pentru readucerea emisiunii "Calatorii spre Infinit", ori a unui program similar, desi asta nu garanteaza succesul demersului.
Muzicile new age, ambientala, world-fusion si clasica reflecta aspiratiile vietii mele interioare, dar latura personala mundana vibreaza bine pe acorduri chill, downtempo, electro-jazz, lounge. Pentru diversitate si pentru ca suntem in sezonul calatoriilor spre destinatii de vacanta, am scos din arhiva Soft Music doua fragmente dintr-un mix pe care l-am realizat si difuzat in vara lui 2008. Degusta piese retro-futuriste si ritmuri aerate servite la inaltime in editia "Lounge music for Airports".

Unde este Peter Baumann ?

2011-01-16T19:05:00.040+02:00

Tangerine Dream nu mai este de mult grupul care in anii '70 si '80 exercita un rol pivotal in evolutia muzicii electronice. M-am convins de aceasta prin auditiile (mult prea) numeroaselor albume publicate in ultimele doua decenii si ascultandu-i live in Germania in urma cu trei ani. Personal, am considerat intotdeauna ca forta creativa din spatele succesului initial s-a datorat mai ales contributiilor individuale ale membrilor, fapt resimtit cu fiecare modificare componistica. Nu doresc sa extind aici aceasta opinie ci doar sa evoc personalitatea lui Peter Baumann, cel care in 1971 il inlocuia pe organistul Steve Schroyder in Tangerine Dream. Alaturi de emblematica trupa a ramas pana in 1981, inregistrand in paralel si cateva discuri solo memorabile (Romance '76, Trans Harmonic Nights, Repeat Repeat).

Avand studiile facute la Scoala Comunitatii Germano-Americane din Berlin, mutarea sa la New York in 1982 nu a fost surprinzatoare. Aici a creat casa de discuri Private Music in al carei catalog aveau sa figureze nume importante ale muzicii new age: Patrick O'Hearn, Yanni, Suzanne Ciani, John Tesh si colegii de la Tangerine Dream. Vreme de 10 ani compania a avut o activitate notabila concretizata in multiple premii Grammy si o larga recunoastere in lumea divertismentului si documentarelor de televiziune. Baumann paraseste fotoliul de CEO in 1994, o data cu vanzarea Private Music catre RCA. Acesta a fost momentul in care a disparut atat ca artist cat si ca antreprenor muzical. Asadar, unde este el ? Poate mai potrivita ar fi intrebarea cine este el acum ?

Raspunsul implica o metamorfoza personala a carei poveste o putem doar schita. Traieste in San Francisco, impreuna cu sotia sa si cei 3 copii, unde a initiat un think-tank consacrat studiilor interdisciplinare care contribuie la o mai buna intelegere a experientei umane. Sub umbrela The Baumann Foundation se desfasoara cercetari si dezbateri asupra potentialului uman dezvoltat "dincolo de identificarea cu concepte mentale".

Obiectul preocuparilor acestei organizatii este relatia vietii meditative cu paradigma stiintifica moderna circumscrisa teoriei evolutioniste. Anul acesta Baumann si colaboratorii sai vor publica o carte intitulata "The Enlightenment Revolution" iar in primavara lui 2012 fundatia va gazdui simpozionul "Being Human", eveniment care se doreste un forum pentru cele mai noi teorii despre natura experientei umane si constiinta. Printre apropiatii sai se afla Adyashanti si Mokshananda, doi mistici contemplativi populari in cercurile spirituale alternative. Activismul de care da dovada Peter Baumann nu e strain si nici singular intre fostii componenti Tangerine Dream. De retinut colaborarea lui Steve Schroyder cu autoarea de literatura neo-tantrica Margot Anand la proiectul "Sky Dancing Tantra: A Call to Bliss" si inregistrarile pe care Christopher Franke le-a facut cu Deepak Chopra pentru albumul multi-media Transformation of Mind si cu James Redfield pentru ilustrarea muzicala a volumului "Profetiile de la Celestine".

Mai multe detalii despre misiunea si programele The Baumann Foundation gasiti aici:

http://www.thebaumannfoundation.org

Si inca un amanunt: pe 29 Ianuarie Peter va implini 58 de ani.

Memento - Romance '76 : Bicentennial Presentation

Pe alese, din 2010

2010-12-31T15:46:00.004+02:00

Sfarsitul de an e momentul potrivit pentru o privire retrospectiva asupra aparitiilor discografice din 2010. Va prezint selectiile mele pe categorii mai mult sau mai putin definite, optiuni pur subiective dar facute cu toata competenta si dragostea cu care ascult si promovez aceasta muzica:

New Age neo-clasic:

Mantra & Healing Music:

Electronic (Traditional):

Ambient / Psy-Chill:

Electronic (Modern):

Drumul spre Centru ~ prin muzica la nemurire. Cronica de concert si interviu cu Mark Seelig si Beate Maria Wappler

2010-12-14T15:18:00.029+02:00

Pentru a treia oara in Romania, dar la primul concert aici, Mark Seelig si partenera sa Beate Maria Wappler au oferit un cadou muzical magic celor veniti sa-i asculte marti seara, 7 Decembrie, la Bucuresti. Aparent un spectacol, evenimentul s-a dovedit mai mult o ceremonie silentioasa in care atitudinea meditativa a fost cheia unei auditii de profunzime.

Ca parte din auditoriu, nu ai nicio scapare. Muzica lui Mark si Beate e o chemare blanda si persuasiva in prezent. Incetand sa-i rezisti, nu-ti ramane decat sa plonjezi in interior, sa respiri cu intreg corpul vibratiile sonore si sa ramai deschis, abandonand gand dupa gand pentru a trai tacerea inefabila a Constiintei. Dronele monofonice ale tamburei strunite de Beate au creat un fundal constant pentru armoniile spiralate ale flautului bansuri manuit de Mark. Traditional, tambura e asociata cu principiul feminin Shakti, cu forta sustinerii care permite principiului masculin Shiva sa danseze (Nataraja) pentru a crea si distruge universul. In dialogul dintre bansuri si tambura se exprima jocul polaritatilor si totodata se lasa intrezarit misterul naturii noastre esentiale. La intervale specifice, ritmuri de clay pot au imbogatit si intensificat atmosfera cu o pulsatie aproape hipnotica. Percutiile i-au apartinut lui Byron Metcalf, prezent doar prin intermediul unei inregistrari. Concertul a cuprins 3 piese raga din repertoriului pastoral indian. Encore-ul a constat in interpretarea unei invocatii a protectiei divine fata de spirite malefice, o raga sobra care se aude in satele indiene la miezul noptii. Precum in povestirea fantastica a lui Eliade, unde strada Mantuleasa devine scena unor fenomene hierofanice, am fost martor si participant la un act de metamorfoza prin care, timp de doua ore, o sala de hotel bucurestean s-a transformat in spatiu sacru viu si vibrant.

Paradoxal, simplitatea compozitiilor si frumusetea austera a acordurilor au avut puterea de a atinge sufletul cu momente de voluptate spirituala si inspiratie. Secretul acestei arte consta in cunoasterea unor corespondente intre anumite moduri melodice raga si stari sau dispozitii psihologice. Despre aceasta dinamica invizibila din concert si despre viata lor, am vorbit cu Mark si Beate intr-un interviu cu peripetii. Anumite dificultati tehnice m-au obligat sa redau in scris ceea ce s-a dorit initial o inregistrare audio-video.

Mark Seelig & Beate Maria Wappler live in Bucharest 2010

Vezi mai multe video din muzica

I: Cum ati simtit publicul in seara aceasta ?

Beate: Sunt romani, e de ajuns sa spui “sunt romani” si stii despre cine vorbesti…

Mark: Am venit de mai multe ori in Romania, am avut prilejul sa lucrez terapeutic cu romani si ma uimeste placut de fiecare data deschiderea lor, caldura pe care o transmit. Nu se compara cu ce intalnim in Vest. Publicul a fost incredibil, au venit multi oameni iar capacitatea lor de a ramane tacuti, nemiscati si de a asculta a fost impresionanta.

I: Pareati foarte interiorizati si conectati cu muzica si cu publicul. Cum a fost de fapt pentru voi pe scena ?

Mark: Asa este. E important sa poti canta dar e esential sa stii si sa asculti. Desi cantam, in acelasi timp ascultam ceea ce se manifesta prin noi si instrumente, suntem parte din acelasi proces.

I: Mark, ai o bogata experienta in shamanism si psihoterapie transpersonala, ai studiat foarte mult in India, cum incape toata aceasta cunostere in muzica ta?

Mark: Foarte usor, se intrepatrund natural. M-au preocupat intotdeauna traditiile spirituale ale lumii. Din copilarie am studiat vioara si chitara dar nu gasisem inca mijloacele de a exprima energia cautarii interioare pe care o simteam. M-am pregatit mult intr-o maniera erudita si academica insa am abandonat acest drum. Misticismul asiatic, calatoriile in Orient, intalnirea cu maestrul meu, mi-au schimbat viata. Intr-o noapte, aflat intr-un ashram, l-am ascultat pe Hariprasad Chaurasia si centrul inimii mele s-a expansionat imediat. De atunci am inceput sa descopar traditiile muzicale din India, sa cant mai mult, sa studiez muzica devotionala si bansuri cu Bikramjit Singh.

I: Cine e maestrul tau spiritual ?

Mark: Bhagwan Shree Rajneesh sau Osho.

I: De la el ai numele Amaresh cu care te semnezi pe albumul “Disciple”?

Mark: Da.

I: Ce semnificatie are Amaresh?

Mark: Zeu al nemuririi… un dar si o provocare sa primesti acest nume. Pentru mine a insemnat, din acel moment, ca viata sa mi-o consacru cautarii intelepciunii si inimii divine nemuritoare din sufletul uman.

I: Cum a inceput cautarea spirituala pentru tine, Beate ?

Beate: As spune ca totul a inceput inca de la nastere cu un sentiment de singuratate aproape continuu. Nu vorbeam mult, ceilalti nu prea comunicau cu mine. La 5 ani am avut o experienta in apropierea mortii si nu am mai avut o certitudine legata de lumea careia ii apartin. Aveam intuitii legate de cauza bolilor de care sufereau unii oameni din jurul meu dar nu stiam cum sa dezvolt aceste calitati si pe nimeni care sa-mi spuna macar ce se petrece cu mine. M-am apropiat foarte mult de natura, am crescut aproape de padure, am invatat observand natura. Mai tarziu am simtit o chemare puternica spre shamanismul experiential, am inceput sa practic ritualuri si ceremonii profunde. Pornita pe aceasta cale, intr-o astfel de conjunctura l-am intalnit pe Mark in urma cu aproape 4 ani…

I: Amandoi cantati pe albumul “Nightbloom” impreuna cu Steve Roach. Mark, pentru acest nou disc ai lasat bansuri-ul deoparte si ai interpretat doar vocal, intonand armonice. Unii artisti studiaza tehnica vocala supratonala ani buni pentru a putea canta cu adevarat, cum a fost in cazul tau ?

Mark: S-a intamplat intr-o ceremonie shamanica. Ingerasem niste plante enteogenice (plante sacre cu efecte psihoactive, n.t) iar in cursul experientei, de la un anumit moment, am simtit cum o voce puternica incearca sa iasa din adancimile fiintei mele, sa urce de la baza spre gat pentru a se manifesta in afara. Am lasat totul sa se intample si am inceput sa inregistrez. Byron Metcalf a auzit inregistrarile si i-au placut foarte mult. El i-a propus lui Steve Roach sa le asculte. Steve a fost impresionat si asa ne-am intalnit toti 3 in studio pentru a realiza un album…

I: ….te referi la “Wachuma’s Wave” ?

Mark: Da. Dupa care au urmat si alte colaborari pentru discurile Mantram, Nada Terma si cel de anul acesta Nightbloom.

I: Cum e pentru tine sa lucrezi cu Steve Roach, un artist care a redefinit muzica electronica ambientala ?

Mark: Foarte, foarte usor. Steve creaza in studioul sau Timeroom lumi sonore foarte speciale care se imbina organic cu vocea mea sau cu sunetele de bansuri pe care le cant. Sunt onorat ca am inregistrat cu el mai multe albume.

Ne-ati oferit o seara minunata, va multumesc pentru muzica si pentru interviu.

Mark & Beate: Suntem bucurosi si recunoscatori !

Nu pot incheia aceste randuri fara sa ii evoc pe Elena Francisc si Horia Turcanu, organizatorii evenimentului. Gazde placute si facilitatori generosi, s-au aratat mereu atenti la aspectele practice si experientiale care au asigurat publicului un mai bun contact cu aceasta muzica. Le multumesc din Inima ! Cum cartile de la Elena Francisc Publishing imi sunt foarte aproape de suflet, va recomand cu caldura sa le cititi si sa va imbogatiti spiritual prin ele (http://www.efpublishing.ro).

Nota: In fotografia nr.2 de la stanga la dreapta: Byron Metcalf, Steve Roach, Mark Seelig. Imaginea a fost realizata in 2002 in vechiul studio Timeroom din Tucson, in timpul masterizarilor la albumul "Wachuma's Wave". Toate imaginile din articol sunt publicate cu acordul lui Mark Seelig si Byron Metcalf.

Mark Seelig va canta la Bucuresti

2010-11-26T12:09:00.039+02:00

Am placerea de a va anunta un nou eveniment muzical notabil: primul concert pe care Amaresh Mark Seelig il va sustine in Romania. Ca artist, Seelig s-a remarcat prin colaborarile cu prolificul pionier al muzicii ambientale Steve Roach si alaturi de Byron Metcalf, ilustrul percutionist care a asigurat suportul sonor pentru numeroase calatorii holotropice initiate de Stanislav Grof. In “Nightbloom”, ultima sa aparitie discografica, Seelig si Roach ne propun un ceremonial electro-acustic cu influente orientale si shamanice ingenios stilizate intr-un flux neintrerupt de acorduri meditative. Pe langa proiectele colective, merita retinut albumul solo “Disciple” unde puteti asculta una dintre cele mai frumoase creatii devotionale contemporane in spiritul traditiei raga indiene. Muzica lui Amaresh Mark Seelig are valente terapeutice si spirituale pe care oricine le poate trai direct. Bogata sa experienta ca psihoterapeut transpersonal si cunoasterea experientiala a starilor modificate de constiinta ii permit sa ne poarte cu usurinta in teritorii mai putin familiare ale vietii interioare pentru a descoperi dimensiunile extinse ale realitatii. Ca interpret, Seelig e atat un magician al flautului bansuri cat si un talentat solist vocal de armonii supratonale. Il puteti audia live la Bucuresti, alaturi de Beate Maria Wappler (tambura), pe 7 Decembrie, de la ora 18, in Sala Magnolia din hotelul Crowne Plaza (Blvd. Poligrafiei nr.1). Pretul unui bilet e de 100 Ron.

Organizatorii concertului sunt Cartile Elena Francisc si Asociatia de Terapii Transpersonale. Inscrieri si info la:

Alina Grama: 0731 014 258

Mail: attranspersonal@gmail.com

Cartile Elena Francisc: http://www.efpublishing.ro

Asociatia de Terapii Transpersonale: http://www.transpersonal.ro

Va propun, ca exemplificare, un fragment din piesa "Call of the Divine" si un colaj audio-video din “Nightbloom” .

Mark Seelig - Call of the Divine:

Vezi mai multe video din muzica

Muzica neconditionata si gratie spirituala…cu Deva Premal, Miten & Manose (cronica de concert)

2010-10-09T16:37:00.021+03:00

Au trecut 8 zile de la concertul pe care Deva Premal, Miten si Manose l-au sustinut la Bucuresti. Dupa o experienta muzicala atat de intensa, abia acum impresiile mele s-au cristalizat intr-o forma pe care o pot comunica in scris.

O fetita de 11 ani primea in 1981 un nume nou de la Osho, fascinantul si controversatul mistic indian care a revolutionat spiritualitatea contemporana. De atunci ea este Deva Premal, adica – in sanscrita - o fiinta divina care personifica iubirea. Cei care au avut bucuria de a o intalni si asculta live Vineri, 1 Octombrie 2010, au descris trairea ca o manifestare a iubirii si beatitudinii. Sutelor de oameni din sala nu li se poate spune spectatori, ci mai degraba co-creatori, deoarece granita dintre scena si audienta s-a dizolvat rapid sub puterea mantrelor cantate la unison. Prin dialog si glume inspirate, Miten a mediat constant aceasta translatie spre realitatea momentului prezent in care totul e binevenit (“All is welcome”). Au cantat barbatii, au cantat femeile, am cantat unii pentru altii si pentru Viata acestei planete miraculoase, am celebrat maestrii spirituali, zeii si zeitele, Esenta sufletelor noastre precum si sacrul din fiecare clipa. Meditatia a inflorit spontan in constiinta celor receptivi, chipurile lor oglindeau pacea si frumusetea din interior. Chiar si intonarea mantrei Om Gum Ganapatayei Namaha de 108 ori pentru inlaturarea obstacolelor, avandu-i in fundal pe calugarii tibetani Gyuto, nu a parut sa solicite vreun efort. Seductia spiritului a fost totala, abandonarea in gratia muzicii a oprit timpul. Flautul indian bansuri pe buzele lui Manose a sunat magic, trezind unduitor doruri divine. Concertul ne-a purtat intr-o calatorie prin toate traditiile mistice ale lumii, de la ceremonia cu Ayahuasca a shamanilor din padurile amazoniene, prin misterele Orientului pana la extaticul Hallelujah al comunitatilor crestine. La final, cu totii ne-am simtit mai putin separati, mai iubitori si increzatori in Vocea inimilor noastre. Desi unora, putini la numar, le-a fost greu sa-si stapaneasca dorinta de a aplauda dupa ultima piesa, linistea ceruta de Deva Premal a fost inteleasa, respectata si primita. Doar astfel putem cunoaste sursa acestei muzici , tacand in repaosul de dincolo de minte. Impartasirea de zambete, lacrimi de fericire si imbratisari care a urmat in public nu le pot descrie. Imaginile o fac mai bine, astfel incat te invit sa privesti cateva fotografii publicate pe photoblog-ul: http://www.devapremalmiten.com/photoblog

M-am simtit binecuvantat ca am putut sa fiu alaturi de Deva Premal, Miten si Manose pe parcursul a trei zile si sa imi aduc contributia la realizarea evenimentului. Precum in muzica, asa si in viata, astfel i-am simtit dincolo de luminile scenei. Parfumul inimilor lor emana inteligenta, noblete si generozitate. Il respiri oriunde se misca si in felul cum o fac. In momentele dintre activitati am descoperit o Deva Premal interesata de istoria tarii, de originile latine si indo-europene ale limbii romane (s-a aratat foarte surprinsa cand i-am spus ca exista in Romania un oras cu numele Deva), am vorbit despre Osho si influenta sa in muzica new age si desigur despre viata ei artistica. O emotie speciala am perceput atunci cand l-a evocat pe Thomas-Ashley Farrand (Namadeva Acharya), mentorul ei in studiul mantrelor, care decedase chiar cu cateva ore inaintea concertului. In urma acestui deznodamant, ce s-a intamplat la Bucuresti a avut o rezonanta deosebita pentru Deva, motiv pentru care evenimentul a fost dedicat lui Namadeva. Cand relata toate acestea nu tristetea anima vocea ei, ci pacea si recunostinta. In ceea ce ma priveste, intreaga perioada am fost ca un indragostit iubind Iubirea care se exprima prin Deva Premal. Manose m-a fermecat prin felul cum se joaca superlativ nu doar cu flautul de bambus ci si cu Viata insasi. Ludic, glumet, pus pe sotii, gata oricand sa-ti arate ceva frumos si sa aduca celorlalti zambetul, Manose degaja o energie pozitiva molipsitoare. Calmul si blandetea pe care le-am vazut la Miten m-au facut sa inteleg, de la primul contact cu el, de ce Osho i-a dat acest nume, insemand “Prietenul lui Dumnezeu”. Aflati in turnee sunt ca o familie, uniti si devotati misiunii lor de a raspandi mesajul iubirii si trezirii spirituale. Pe unde trec, lasa un loc mai bun in urma lor. Le place sa si revina, de aceea cred ca pentru Romania acest concert e doar un nou inceput. Voi purta cu drag in suflet muzica si imbratisarile lor. In plus, mi-a ramas sa deslusesc tainele sonore ale bansuri-ului daruit de Manose la despartirea de pe aeroport. Va anunt cand fac progrese …

In final, vreau sa trimit calde multumiri lui Anne-Marie si Sebastian de la agentia organizatoare Happy Dreams Event pentru ca au facut evenimentul posibil si pentru colaborarea frumoasa pe care am avut-o. Rememorand totul, nu pot decat fredona… “There is so much Magnificence…”

...un scurt fragment din concertul de la Bucuresti. Publicul canta impreuna cu Deva Premal, Miten si Manose...

Deva Premal & Miten ~ de la muzica la meditatie. Concert la Bucuresti, 1 Octombrie 2010

2010-08-20T13:04:00.020+03:00

Am ascultat-o prima oara in urma cu 10 ani si m-am surprins imediat fredonand mantre aproape oriunde, in autobuz, la magazin sau stand la birou. Forta acestor cuvinte sacre, transmisa prin timbrul pur al vocii Devei Premal, poate fi simtita instantaneu, fara nicio pregatire, ca un dar neasteptat si magic pentru sufletul tau.

Deva e nascuta in 1970 la Nurnberg, in Germania si a crescut intr-o familie cu preocupari muzicale si spirituale. In caminul copilariei sale nu existau scaune sau televizor, toti membrii familiei erau vegetarieni iar meditatia era o practica de zi cu zi. In aceste conditii atipice, Deva a aratat o predispozitie timpurie pentru o viata traita in libertate interioara si constienta.

Lectiile de pian si vioara precum si numeroasele momente cand canta mantre impreuna cu tatal ei i-au facilitat trecerea spre cariera artistica de mai tarziu. Totusi, stilul muzical personal l-a descoperit abia cand si-a intalnit partenerul de viata, Miten. Se intampla in India, la Poona, in 1990. “Desi aveam doar 20 de ani iar el 42, inimile noastre s-au conectat imediat”, isi aminteste Deva Premal. Originar din Anglia, Miten avea experienta scenica a unor deschideri de concerte pentru Fleetwood Mac, Ry Cooder si Lou Reed. Dupa intalnirea cu nonconformistul mistic Osho, acesta a renuntat la rock pentru a scrie piese cu mesaje spirituale. Miten este cel care a incurajat-o pe Deva sa-si descopere vocea autentica, expresia proprie. Recunostinta ei pentru suportul primit a facut-o sa afirme de cateva ori “Fara el, Deva Premal nu ar fi fost”. Primul concert l-au sustinut impreuna in 1992. De atunci au calatorit mult in lume impartasind prin cantec chemarea iubirii si vindecarii unei audiente tot mai mari. Albume precum “Love is Space”, “The Essence” sau “Dakshina” au devenit best-sellers si au revolutionat muzica new age prin modul inedit de folosire a mantrelor in cantece. Dezbracate de rigorile incantatiilor traditionale, aceste formule spirituale au fost oferite publicului in interpretari originale, fara a pierde puterea si frumusetea lor intrinseci. Dalai Lama, Eckhart Tolle, Cher, Tony Robbins sunt cateva dintre personalitatile care si-au aratat aprecierea pentru muzica lor. Odiseea e imbogatita cu atelierele rezidentiale pe care Deva si Miten le realizeaza periodic. In fiecare an, timp de 9 zile, propun o experienta de eliberare a vocii si mintii celor care ii insotesc la Corfu, in Grecia. In Bahamas, participantii nu doar celebreaza cantecul si meditatia dar au bucuria si de a face o baie in ocean impreuna cu delfini.

Chiar daca nu ai fost in astfel de activitati, vei avea prilejul sa-i intalnesti la Bucuresti, pe 1 Octombrie, la concertul “Mantre in Miscare” pe care-l vor sustine la hotelul RIN de la ora 19. Poate vei fi surprins sa o auzi pe Deva Premal cerand publicului sa pastreze linistea si sa nu aplaude. Rugamintea are o motivatie practica directa: linistea exista in interiorul muzicii si are nevoie sa fie expusa si traita constient. Efectele vindecatoare ale mantrelor pot fi simtite doar trecand dincolo de sunet, in vibratia pura a tacerii meditative. Eckhart Tolle, ‎ autorul cartilor "Puterea Prezentului" si "Un Pamant Nou", a surprins aceasta relatie dintre auditie si meditatie afirmand: "Când asculţi muzica lui Deva şi Miten, spaţiul sacru care se află dincolo de minte apare natural şi fără efort. Magie pură !”

Locatie: Rin Grand Hotel, str. Vitan-Barzesti nr 7D
Acces sala: ora 19:00
Organizator: Happy Dreams Event
Preturi bilete: 150 Ron (Sector A) - 120 Ron (Sector B)
Websiteul evenimentului de unde puteti sa cumparati bilete: http://www.happydreamsevent.ro/dpm/

Nota: In final, un clip demo pe care l-am realizat special pentru a ilustra acest articol.

Vezi mai multe video din Muzica

Ars Lucis

2010-06-28T09:21:00.009+03:00

Max Corbacho e unul dintre artistii pe care-i urmaresc indeaproape de 10 ani, de la aparitia albumului sau "Vestiges". Am luat un rol mai activ de promovare si am scris pana in prezent 5 recenzii pentru discurile recente, toate publicate pe site-ul sau oficial. Cele mai proaspete impresii le am in urma auditiei ultimului disc ARS LUCIS:

"If Goethe called architecture frozen music, it seems that Max Corbacho succeeded in his latest recording to release music from stone without losing the sacred geometries. ARS LUCIS delivers a perfect flow of space, sound and silence manifested in seven tracks of pure meditative harmonies. Every piece of music shine with aural beauty from a quiet inner centre opening to the infinite. Delicate resonances are melting into an uncognoscible light, calling the senses to perceive beyond any form, infusing the mind with spaciousness that permeats and pervades an entire world of subtle experiences. Listening effortlessly, finally you will feel your entire being as a unique stained glass window crossed by abundant luminous waves projecting a radiant display of color on distant ethereal planes. ARS LUCIS proves to be an effective tool for expanding consciousness and a treasure for fans of deep ambient music."

Sursa: http://www.maxcorbacho.com/press/reviews/70-marius-christian-burcea-qjourneys-to-the-infiniteq.html

Brendan Perry, un trubadur contemporan la Sala Palatului

2010-03-30T00:22:00.006+03:00

Un concert extraordinar la care Sala Palatului ar fi putut fi plina. Fondatorul grupului Dead Can Dance a fost primit la Bucuresti azi, 29.03.2010, de un public rarefiat dar entuziast. Austera si sobra, alteori glumeata si energizanta, prezenta sa scenica a mesmerizat audienta cu un minimum de miscare si o voce patrunzatoare care a umplut toate spatiile goale, chiar si pe cele interioare.
Piesele interpretate au fost:

01. The Arcane
02. Love on the Vine
03. The Carnival Is Over
04. The Golden Rule
05. A Passage in Time
06. Dream Letter (Tribute to Tim Buckley”, 2000)
07. This Boy
08. You Never Loved This City (PIANO MAGIC: “Ovations”, 2009)
09. Wintersun
10. Medusa
11. Eros
12. Utopia
13. Voyage of Bran
14. Spirit
15. Severance

KRAFTWERK la Bucuresti

2009-06-12T23:42:00.021+03:00

Au trecut putine minute de la incheierea concertului sustinut de Kraftwerk la Bucuresti si pot spune ca a fost una dintre cele mai frumoase seri muzicale din viata mea. Ralf Hutter, singurul component din formula Kraftwerk originala, a gasit parteneri redutabili pentru a continua legenda inceputa la Dusseldorf in 1970. Alaturi de Hutter s-au aflat Fritz Hilpert, Henning Schmitz si Stefan Pfaffe (operatorul video).

La ora 20:45 acordurile piesei The Man Machine au pus in vibratie Sala Palatului. In cele 105 minute de exaltare pur electronica s-au auzit aproape toate hiturile care au schimbat muzica moderna: de la Autobahn, Trans-Europe Express, Radioactivity, The Model pana la Tour De France si Music Non-Stop.
Un moment de maxima intensitate a fost aparitia robotilor Kraftwerk gesticuland si cantand "We are the Robots", celebra piesa care ar putea servi ca imn generatiilor viitoare de masini inteligente. Publicul a fost surprins sa auda in piesa Showroom Dummies cateva versuri interpretate in limba romana "Noi suntem manechine, iesim si ne plimbam prin oras". Trucul a fost repetat si la piesa Computer World unde numaratoarea s-a facut si in romana "Unu, Doi, Trei, Patru". Exceptand o mica problema de sunet la primele doua piese, situatie remediata rapid chiar de unul dintre membrii grupului, totul a fost impecabil. Sincronizarea dintre sunet si imaginile proiectate pe imensul ecran de pe scena a constituit un element esential al spectacolului. Cu riscul de a folosi un cliseu, cred ca intregul eveniment a aratat inca o data proverbiala perfectiune germana. Publicul a fost exceptional, format din oameni care stiau foarte bine repertoriul si raspundeau generos cu ovatii si aplauze. La 40 de ani de la debut, Kraftwerk ne-au reamintit cat de mult le datoreaza muzica actuala si ca istoria multor genuri electronice incepe cu ei.

(Nota: Clipurile au fost luate in timpul concertului Kraftwerk de la Bucuresti cu camera foto personala)

Kraftwerk (Bucuresti, 12.7.2009) - Tour de France
Vezi mai multe video din Muzica

Kraftwerk (Bucuresti, 12.6.2009) - The Model
Vezi mai multe video din Muzica

Recenzii de albume recent publicate

2009-02-02T14:35:00.042+02:00

De aproape 10 ani scriu ocazional cronici de album si note despre aparitii discografice care mi-au placut. Multe dintre ele au fost publicate in presa scrisa si pe net, pe site-urile artistilor si caselor de discuri sau au fost incluse in prezentari pentru magazine online de muzica. Iata-le pe cele mai recente:

Steve Roach, Byron Metcalf & Mark Seelig
NADA TERMA (Projekt, 2008)

Nada Terma is definitely a work of kindred spirits. Metcalf, Roach and Seelig are musicians well rooted in the primordial ground of Being, exploring new ways to spread the essence of spiritual wisdom. This album succeed in transcending and integrating musical elements from ancient traditions (sufi, hindu and shamanic) while delivering a sublime aesthetic experience. The seven parts of Nada Terma are revealed as an uninterrupted waveform: from the quiet, formless space take rise a crescendo of harmonics and pulsating rhythms that ends after prolonged moments of intense trance into a point of clarity and surrender. Nada Terma is the offering of a truly inspired collaboration, and an intimate guide to the deepest terrain of our souls. As a radio host and psychotherapist, I think we are incredibly fortunate to have such a powerful experiential tool for healing and awakening.

http://www.projekt.com/projekt/product.asp?sku=PRO00222#reviews

Bruno Sanfilippo & Mathias Grassow
AMBESSENCE (ad21music, 2008)

There is a clear connection between Ambessence and the previous Sanfilippo's title Piano Textures. The floating, timeless quality of the piano notes is still here, but now the effect is more intense with Grassow's textures couched in subtle drones. Moments of irresistible beauty silently vibrate and resonate inside, opening a vast inner space of clarity and spiritual emotion.
This work seems to require an intuitive mode of perception that seeks to overcome chaotic multiplicity and establish contact with a deep and authentic unifying essence. Beneath the calm waves of Ambessence lies the promise of bliss.

http://www.bruno-sanfilippo.com/AMBESSENCE.htm#3

Max Corbacho
BREATHSTREAM (ad21music, 2008)

Max Corbacho is back again with a beautiful ambient album that express a deep sense of connection and unity.
Try to breath the gentle sounds floating in the air as if your lungs have thousands of little ears. Allow this fresh energy to enter into your body and mind and keep the stream. Soon the music takes you out of your bounderies, in the luminous space, where is no day, nor night, no form, nor colour.
Follow the great breath, step into the temple of dissolution and surrender to the Pure Being. BreathStream album invites us to embrace Immanence and Transcendence, the fullness and the void and to discover a deeper reality through a sublime musical experience that will leave you breathless.

http://www.maxcorbacho.com/archivos/press_cd8a.htm

Kit Watkins
THIS TIME AND SPACE (Earth Mantra, 2008) - reissue

This Time and Space is memorable in its ineffable atmosphere, its capacity to cast a spell on the listener while bringing him more intensely into contact with himself. The sounds flow continuously, dissolving any contrasts and unbinding primordial emotions ... a soundworld of perennial beauty and profound tenderness that captures our yearning for deep peace and contentment. Lovely music for meditation and a landmark recording in the field of Ambient Healing.

http://earthmantra.com/release-detail.php?id=49

Klaus Schulze feat. Lisa Gerrard RHEINGOLD, live at Loreley

2008-12-24T21:28:00.038+02:00

Inregistrarea evenimentului muzical din aceasta vara care i-a adus impreuna in concert la Loreley pe Klaus Schulze si Lisa Gerrard e deja disponibila, atat in varianta video cat si audio. Deloc intamplator, Klaus a ales un nume cu rezonanta wagneriana - "Rheingold". Opera moderna? Poate. Inspiratie atemporala? Cu siguranta, caci temele mitologice sunt actualizate din negura inconstientului colectiv. Misteriosii nibelungi, razboinicele valchirii, figura subterana a zeului Wotan se dezvaluie cu chipuri noi in lucrarea prezentata de cei doi mari artisti. Rheingold e o realizare fara precedent in muzica electronica.

PS: cateva dintre fotografiile pe care le-am facut la concert au fost incluse in booklet-ul DVD-ului. Nu mi-as fi imaginat ca voi contribui, chiar si in acest fel, la creatia unui album semnat de Klaus Schulze.

Trailer Rheingold DVD:

Primul concert Jean-Michel Jarre in Romania

2008-11-10T23:49:00.038+02:00

Sala Polivalenta: O parte din nostalgia unei epoci muzicale s-a cuibarit in suflet dupa acest eveniment. E o clipa de evocare si celebrare a capodoperei Oxygene realizata in urma cu 3 decade. Jarre, la 60 de ani, arata, se misca si mai ales canta incredibil. Atemporalitatea sunetelor si urgenta mesajului pe care l-a adus cu el sunt doua trasaturi complementare ale unei seri muzicale cu totul speciala.
Concertul a inceput cu aproape 25 de minute intarziere fata de ora anuntata. Jarre si-a facut aparitia din spatele salii, traversand prin multime si salutand cu entuziasm publicul avid sa-l asculte. A tinut sa vorbeasca despre frumusetea si importanta instrumentelor analogice pe care le-a comparat cu Stradivariusul din traditia clasica si a reamintit ca, atunci cand a compus Oxygene, primele reactii pozitive au venit din Romania, ceea ce pentru el a insemnat f mult (si pentru noi, biensur). Conceptul central al spectacolului e problema ecologica, motiv pentru care Oxygene e un album inca foarte actual.
Alaturi de Jarre, alcatuind o veritabila formatie, au urcat pe scena: Dominique Perrier, Claude Samard si Francis Rimbert.
Sarac in lumini si proiectii video, show-ul a fost atipic pentru ceea ce artistul francez obisnuia sa prezinte. Expresia energica a lui Jarre si dialogurile cu publicul au apropiat foarte mult oamenii de pe scena si oamenii din sala. Poate asta a fost si esenta acestei intamplari, sa ne faca sa ne simtim uniti prin muzica si mai responsabili in fata Naturii. In rest nu se poate povesti, trebuia sa fi fost acolo ca sa simti. Dar nu e inca tarziu, Jarre a promis ca va reveni anul viitor cu un concert de proportii in aer liber.
Iata si cateva filme si fotografii (click pe ele pentru a vedea la rezolutia originala) pe care le-am realizat cu aceasta ocazie:

Concert Klaus Schulze si Lisa Gerrard la Loreley, 18.7.2008

2008-07-29T11:38:00.006+03:00

Itinerariul meu din luna iulie a inceput in Danemarca, intr-un loc foarte frumos de pe tarmul Marii Baltice. Motivul: un concert sustinut de Indra la piramida din Rodvig, in fapt, o incinta intr-o forma mai mult conica ramasa de pe vremea unei vechi mine. Spatiul serveste de cativa ani desfasurarii unor activitati artistice. Voi reveni asupra concertului lui Indra intr-un viitor post. Deocamdata, inapoi la Loreley, in Germania, a doua si principala tinta a calatoriei. Legenda spune ca Loreley era o tanara femeie care s-a aruncat in apele Rinului datorita infidelitatii celui pe care-l iubea. Moare ca om dar se transforma in sirena. Vocea ei mesmerizanta ii ademenea pe toti cei care traversau Rinul iar pietrele ii murmura inca numele.
Loreley mi-a amintit putin de Herculane, putin de Valea Oltului, insa e un loc mult mai ingrijit si incarcat de civilizatie. O multime de oameni se indrepta spre varful dealului unde era situat amfiteatrul ca intr-un pelerinaj spre templul muzicii. Eu ajunsesem de dimineata acolo impreuna cu prietenii mei, mai vechi sau mai noi (Geo, Poha, Daniel si George), pentru interviul despre care am scris deja. Ni s-a alaturat si Dan Bozaru (Indra) in scurt timp. In prima zi a festivalului Night of the Prog urmau sa cante Solar Moon, Tangerine Dream si Klaus Schulze cu Lisa Gerrard. Deschiderea celor de la Solar Moon a fost foarte potrivita. Ascultasem un album cu ei si colaborarile pe care le facusera cu Schulze in Contemporary Works. A fost o ora de ambient lounge speciala din care nu au lipsit piesa "Global Medication" si inedita "You are the keys on the God's piano". Dupa alte doua aparitii pe care nu vreau sa le comentez a venit si randul celor de la Tangerine Dream. Desi legendarul grup al lui Edgar Froese nu mai imi spune aproape nimic de ani buni, totusi concertul lor a fost peste asteptari. Au ales sa cante piese variate din repertoriul lor. Mi-au placut indeosebi cele mai vechi (White Eagle a fost un deliciu). Dupa doua ore live electrizante cu Tangerine Dream si o pauza in care impresionantul arsenal de instrumente al lui Klaus Schulze a fost adus pe scena, magia a inceput. In contrast cu Tangerine, Klaus a invaluit audienta in lumini si sunete calme si introspective, debutand cu variatiuni pe tema Liquid Coincidence. Aparitia Lisei Gerrard a fost cu entuziasm primita. Numeroasa audienta din amfiteatrul in aer liber de la Loreley a fost complet absorbita in comuniunea muzicala dintre Klaus si Lisa. Publicul a fost magnific, am fost in mijlocul lui, parte din el si pot spune ca nu am mai simtit nicaieri intensitatea cu care artistii si spectatorii pot fi impreuna la un concert, asa cum s-a intamplat la Loreley. Se putea percepe aproape visceral torentul emotional care circula intre Klaus si Lisa pe de o parte, intre ei si spectatori pe de alta parte. Cu totii am petrecut un timp minunat iar Klaus, in pofida sanatatii fragile pe care o are de cativa ani, a fost surprinzator de energic, de implicat , a comunicat des cu publicul si a glumit mult. Lisa cu vocea ei cand grava, cand inocenta si ludica, a reusit sa trezeasca in audienta o atitudine aproape reverentioasa. Desi se apropia ora 1 au fost si encoruri; spre final, la cerere, Klaus ne-a purtat intr-un tur de forta cu o magistrala exemplificare a artei sequencingului iar Lisa a oferit un solo care a taiat respiratia multora din cei de acolo. Pot spune ca la Loreley s-a scris istorie, si nu afirm doar eu acest lucru ci si numerosi fani vechi ai lui Klaus Schulze. Am filmat si facut fotografii. Am postat 3 filme pe youtube (nickname-ul meu acolo e parajati), iata-le:

Klaus Schulze & Lisa Gerrard interviu la Loreley, 18.7.2008

2008-07-28T19:38:00.026+03:00

Salut ! Am decis sa deschid un blog pentru a impartasi cateva momente si experiente deosebite. Randurile pe care le voi scrie aici sunt adresate prietenilor, ascultatorilor emisiunii "Calatorii spre Infinit" si tuturor celor care, intr-un fel sau altul, vor gasi acest blog in activitatea lor virtuala.

Voi incepe cu povestea unei intalniri pe care nu o voi uita vreodata, cea cu Klaus Schulze si Lisa Gerrard.

Cand doi artisti iconici se intalnesc este aproape imposibil de anticipat ce se va intampla, uneori chiar si pentru ei. I-am intalnit la Loreley, un loc superb situat pe Valea Rinului, in Germania . Era cu putin timp inainte de concertul pe care urmau sa-l sustina impreuna in cadrul festivalului Night of the Prog. Imi doream foarte mult sa ajung sa-i cunosc personal si sa-i intervievez pentru programul meu radio iar acum totul parea a concura spre implinirea acestui vis. Am fost sigur de asta doar cu doua zile inainte, pe cand eram in Danemarca si am primit un mail-raspuns de la noul manager al lui Klaus Sculze, Michael Schmitz.

La 11:30, pe 18 Iulie eram la Loreley, emotionat si oarecum nerabdator. Pentru mine Klaus Schulze a fost figura centrala a muzicii electronice. Nu a fost Vangelis, Jarre sau Tangerine Dream, ci Schulze. Pasiunea pe care am avut-o pentru muzica lui mi-a adus porecla "Schulze" inca din perioada liceului. Timewind, X si Audentity au fost albumele care mi-au insotit viata multi ani si pot spune ca relatia cu muzica lui a fost ca o prima iubire, intensa si imposibil de uitat.
Lisa Gerrard m-a fascinat de cand am auzit-o in Dead Can Dance. Cariera ei solo e fabuloasa, iar coloanele sonore pe care le-a semnat sunt notabile: Gladiator (pentru care a primit un Glob de Aur si o nominalizare la Oscar alaturi de compozitorul Hans Zimmer), Ashes and Snow, Tears of the Sun, Ali, The Insider. O simteam ca o prezenta autentica, profunda, puternica si gratioasa. Iar unele lucruri raman neschimbate in esenta.

Michael m-a condus in spatele scenei, intr-un fel de bucatarie amenajata pentru artisti si staff-ul lor. Acolo i-am vazut pe Klaus si Lisa. Imi batea inima puternic in piept insa ma stapaneam cu gandul in minte de a fi cat mai "profi" la interviu si a nu parea un fan care a dat buzna in culise. Nu stiam exact la ce sa ma astept. Klaus e greu de prins pentru interviuri si nu e un interlocutor comod, dimpotriva. Iti poate refuza intrebarile cu usurinta, poate fi uneori ironic sau prezent dar indisponibil. Lisa are o imagine scenica destul de sobra, de grava dar care totusi lasa sa se intrevada si o alta ipostaza, mult mai calda si luminoasa. I-am gasit pe Klaus si Lisa zambind si erau minunati impreuna. Datorita starii de sanatate mai precare a lui Klaus si a faptului ca se apropiau probele de sunet, Michael mi-a pus in vedere ca trebuie sa ma incadrez in 10 minute cu interviul. Doream mai mult insa nu am comentat nimic, am primit totul ca o gratie. Redau mai jos continutul tradus al interviului si adaug cateva poze.

Legat de imbratisarea cu Lisa: simpatiile reciproce se simt. In timp ce realizam interviul si eram usor rapit in albastrul viu al ochilor Lisei si in sensul cuvintelor ei, am sesizat ca traiam o anumita emotie speciala care am pus-o initial pe seama exuberantei conjuncturale. Nu mi-a luat mult sa inteleg ca si Lisa simtea ceva si ca astfel se lega o comuniune care se manifesta simultan si dincolo de cuvinte. Un fel de comunicare pe mai multe planuri. Confirmarea a venit in momentul in care, cerandu-i sa facem o poza impreuna, mi-a raspuns "Of course, my darling" si m-a imbratisat printr-o miscare spontana si complet neasteptata pentru mine. Poate suna pueril, dar atunci m-am simtit coplesit si intr-o clipa de gratie. Nu am apucat decat sa rostesc ca pentru mine" oh my God!" spre amuzamentul Lisei care m-a apropiat si mai mult de ea . Cand scriu aceste randuri o fac cu umor, insa atunci totul era neverosimil de frumos.

Interviu pentru emisiunea "Calatorii spre Infinit" (editia a fost difuzata pe 26.7.2008 la RFI Romania):

Farscape este un proiect muzical unic, un moment special in evolutia muzicii electronice contemporane. Care este povestea acestei colaborari ?

LG : Aceste lucruri sunt create de Gratii, e ceva organic, uneori oamenii sunt destinati sa se intalneasca. Klaus era familiar cu muzica mea de multi ani. Cand am primit telefonul de la Klaus am fost destinsa, cred ca am vorbit doua ore si am realizat imediat ca avem atatea lucruri in comun si ca empatia dintre noi si intelegerea pe care o avem asupra muzicii sunt foarte asemanatoare. Ne-am simtit foarte siguri si protejati inca de la inceput. Ne-am spus: Bine, avem ceva de facut. E foarte important sa ai acest sentiment intr-o prima conversatie; uneori poate fi cu un regizor de film, alteori cu un producator, dar daca nu ai acea senzatie in abdomen, atunci stii ca nu poti lucra cu acea persoana. Intelegi? E atat de abstract uneori. Din acel moment ne-am dat seama cu certitudine ca vom lucra impreuna, restul era doar o chestiune de timp.

KS: A fost prima oara cand am vorbit cu ea dar o cunosteam, ii stiam muzica si imi placea felul in care canta. Am avut acel prim telefon si imediat am simtit ca intre noi exista un fel de relatie, pot spune ca am fost norocosi pentru ca ea se intorcea dintr-un turneu in Europa si nu stiam daca vom face sau nu un album. Intentionam doar sa inregistram ceva in studioul meu.

LG: Sa explic. Klaus a pregatit intre 5 si 7 ore de muzica. In prima zi in care am ajuns, am avut o experienta aproape catartica pentru ca ma intorceam dintr-un turneu si exista multa informatie in mine care trebuia inlaturata. Asa ca prima zi a fost foarte interesanta si catartica in sensul inlaturarii continuturilor emotionale acumulate in timpul concertelor de la care veneam. A doua zi a fost remarcabila pentru ca, facand aceasta, am reusit sa ascult piesele pe care Klaus le scrisese, apoi am decis ca vor fi parti in care voi canta peste muzica iar altele cand vom lasa muzica sa vina in prim plan. A fost foarte clar de atunci pentru Klaus ca, dupa ce voi pleca, el va lua inregistrarile cu vocea mea, le va mixa si va construi piesele muzicale in acest mod.

Lisa ai afirmat ca muzica este ceva sacru. Spune-ne, te rog, care este intelegerea ta asupra acestui mod foarte intim de a experimenta muzica.

LG: Lasa-ma sa explic mai intai ce inseamna cuvantul “sacru”, pentru ca limba engleza este una foarte inerta. Sacra este relatia pe care o ai cu copilul tau, de exemplu. Daca esti in compania unui copil, al tau sau care iti este incredintat pentru a-l proteja atunci aceasta este o relatie sacra. E bazata pe inocenta, puritate si iubire neconditionata. De aceea muzica nu este sacra in sens religios, este sacra in sensul ca protejezi, ca esti paznicul a ceva care este extrem de inocent si pe care trebuie sa-l deschizi cu urechile si sufletul. E necesar sa deschizi acele cai care permit acestei puritati sa intre in lume si in viata celorlalti. Altfel nu poti face lucrurile sa mearga pentru ca doar astfel aduci o influenta pozitiva in lume. In sensul acesta folosesc cuvantul sacru.

KS: Bine spus!

LG: Dar e si adevarat; am vorbit cu Klaus despre asta la prima noastra conversatie telefonica.

KS: Am vorbit atunci despre tot dar nu si despre muzica. Nu trebuie sa vorbesti despre muzica, trebuie sa faci muzica.

Lisa, muzica este copilul din exemplul tau?

LG: Da. E nevoie sa mergi la periferia lucrarii care este o oglinda a sufletului ca intr-o pictura abstracta. Dintre cei care vor fi expusi operei artistice, unii vor fi miscati interior, altii nu. Asta e incertitudinea minunata a muzicii.

Klaus, muzica ta transmite un sentiment de explorare; daca ai avut o tema in minte pentru Farscape, care a fost aceasta si ce inseamna “Liquid Coincidence”, piesa in 7 parti care alcatuieste albumul?

KS: Semnificatia lui Liquid Coincidence provine din ideile si cantecele Lisei si interpretarile mele instrumentale care se topesc asemeni unui lichid; iar coincidenta este intalnirea dintre situatiile in care ne aflam eu si Lisa; am ales titlul Farscape pentru ca Lisa a plecat imediat dupa inregistrari la Borneo si in Australia, de aici ideea de departare, asa ca Farscape mi s-a parut un nume bun.

Vorbeste-ne, te rog, despre colaborarea cu Schiller. Ati inregistrat impreuna piesa Zenit anul trecut, iar acum Schiller a remixat o parte din Farscape.

KS: Da, am primit remixul acum doua zile de la el si mi s-a parut foarte interesant. Ne intelegem foarte bine. La inceput am vazut ca e foarte implicat in muzica de acum, in ceea ce e popular, iar eu nu prea sunt conectat cu asta pentru ca ceea ce fac se situeaza mai in avangarda, ori cum vrei sa o numesti. Am constat ca e o persoana cu adevarat draguta si serioasa, ceea ce m-a surprins. Am facut piesa Zenit impreuna care apoi a fost number one in Germania si chiar Farscape a ajuns in topurile din Polonia. Sunt surprins pentru ca nu sunt obisnuit sa fiu in topuri deoarece muzica mea e mai abstracta.

Intr-o nota mai personala, esti in a 6-a decada a vietii. Vreau sa ne spui daca aceasta etapa a influentat sau nu modul in care iti percepi muzica si ce ti-ar m-ai placea sa realizezi in anii urmatori ?

KS: Nu stiu inca, voi face un alt album cu Lisa. Cand am inceput colaborarea cu ea nu stiam daca vom scoate un album dar pentru ca am lucrat atat de bine impreuna am decis mai mult sau mai putin sa lansam cate un disc in fiecare an sau poate la doi ani, depinde… Voi munci la un nou album solo iar dupa acest concert care va fi publicat pe DVD, ma voi concentra pe mixaje surround si deasemenea voi mixa imaginile. Nu am mai mixat imagini pana acum dar ma intereseaza sa fac asta.

Ce vom auzi in concertul tau cu Lisa Gerrard. Ce ne-ati pregatit ?

Niciunul dintre noi nu stie. Ea a venit miercuri, in urma cu doua zile, direct din Australia, joi ne-am vazut pentru prima oara aici la Loreley si am hotarat ca vom realiza acest concert fara prea multe pregatiri; am facut acelasi lucru pentru album, am improvizat mult si la fel se va intampla si in noaptea aceasta. Nu stim cu exactitate nimic dar, bineinteles, ne vom directiona pe stilul din Farscape.

Si ultima intrebare: daca veti fi invitati in Romania, veti lua in considerare aceasta propunere ?

KS: Da, acum insa avem multe oferte, Lisa si cu mine. Nu stiu acum nimic pentru ca in noaptea asta vom prezenta primul concert. Mai intai testam cum merge proiectul nostru pe scena apoi putem vorbi de concerte viitoare, deocamdata nu stim.

Multumesc pentru interviu!

KS: Si eu va multumesc.